ÎCCJ, decizie (scj.ro #82440)

Moștenire cuprinzând și pasivul succesoral. Excepția competenței teritoriale ridicată de creditorul succesiunii Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competență teritorială. Împărțeala bunurilor în materie de moștenire. Pasiv succesoral Index alfabetic : Drept procesual civil - Împărțeala bunurilor moștenite și a pasivului succesoral - Competență teritorială C. proc. civ .: art. 14 În materie de moștenire, conform art. 14 C. proc. civ., competența teritorială a instanței ultimului domiciliu al defunctului este exclusivă și absolută și poate fi invocată de orice persoană care are un interes – cum este cazul creditorului succesiunii – precum și din oficiu. I.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 2456 din 25 martie 2004 Prin sentința civilă nr. 3753 din 13 octombrie 2003, Judecătoria Zalău și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Baia-Mare pentru împărțeala bunurilor și a pasivului din succesiunea defunctului B.O.

S-a reținut că în materie de moștenire, competența teritorială a acțiunii aparține Judecătoriei Baia-Mare în a cărei rază de jurisdicție a avut ultimul domiciliu defunctul. Prin cererea de recurs a reclamantului se critică hotărârea judecătoriei ca fiind nelegală și având la bază aplicarea greșită a normelor legale imperative la care se referă art. 13 C. proc. civ. conform cărora competența de soluționare a acțiunii aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află imobilul supus împărțelii, astfel că, în cauză, competența teritorială îi revine Judecătoriei Zalău. Recursul nu este fondat. Defunctul B.O., decedat la data de 14 martie 2003, a avut ultimul domiciliu în localitatea Baia Sprie , județul Maramureș.

Într-adevăr, din masa succesorală, s-a indicat ca făcând parte și un imobil din localitatea Bârsa, județul Sălaj, ceea ce ar atrage, conform art. 13 C. proc. civ. competența de jurisdicție a Judecătoriei Zalău. Art.13 și 14 C. proc. civ., cuprind norme de competență teritorială exclusivă, absolută, ce pot fi invocate în cursul procesului de orice persoană care justifică un interes și chiar de către instanță din oficiu. În cauza de față, excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Zalău a fost invocată de intimatul-pârât B.L., fratele defunctului, ce a formulat o cerere reconvențională prin care a pretins că a suportat din surse materiale proprii întreg pasivul succesoral de 124.250.000 de lei.

Deși intimatul este un terț față de succesiune, acesta justifică un interes în cauză pretinzând ca moștenitorii să-i restituie pasivul succesoral, astfel că în mod legal, instanța a reținut spre soluționare excepția invocată de această parte. Revenind la raportul în care se găsesc dispozițiile art.14 față de dispozițiile art. 13 C. proc. civ., Curtea considerând că prin aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale, Judecătoria Zalău a statuat că soluționarea litigiului de față revine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află ultimul domiciliu al defunctului, și nu judecătoriei pe raza căreia se află unul din imobilele succesorale.

Având în vedere că procesele referitoare la moștenire sunt complexe, în cadrul lor ivindu-se adesea necesitatea lichidării unor pretenții reciproce între moștenitori sau între aceștia și terții creditori ai succesiunii, este firesc că în cazul în care cererea ar privi un imobil, competența trebuie să aparțină tot instanței chemate să rezolve litigiile succesorale conform art. 14 C. proc. civ. Trebuie avut în vedere și modul cum sunt orânduite textele de lege: dispozițiile privitoare la succesiune, fiind derogatorii de la regulile de competență stabilite pentru toate celelalte categorii de acțiuni personale și reale, mobiliare și imobiliare, sunt situate după dispozițiile cuprinzând aceste reguli.

Considerând legală sentința pronunțată de Judecătoria Zalău care a declinat competența de soluționare a procesului succesoral de față în favoarea Judecătoriei Baia-Mare în a cărei rază teritorială a avut ultimul domiciliu defunctul B.O., Curtea a respins ca nefondat recursul.