ÎCCJ, decizie (scj.ro #194800)

Acțiune de partaj suplimentar cu privire la datoriile moștenirii. Competență teritorială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești

Index alfabetic: conflict negativ

pasiv succesoral

competență teritorială exclusivă

ultimul domiciliu al defunctului

C.proc.civ., art. 118

Prin dispozițiile art. 118 alin. (1) C.proc.civ.,

legiuitorul a statuat, sub aspectul competenței teritoriale, că, în materie de moștenire, competența exclusivă revine instanței de la ultimul domiciliu al defunctului „până la ieșirea din indiviziune”. Alăturarea acestei cerințe în cazul cererilor având ca obiect tocmai sistarea indiviziunii succesorale prin partaj nu echivalează cu excluderea acestor cereri din sfera de aplicare a normei, dimpotrivă, relevă intenția legiuitorului de aplicare a normei de competență în cazul lor, cerința fiind implicit îndeplinită prin însăși formularea unei acțiuni privitoare la sarcinile moștenirii cât timp partajarea acestora nu a fost finalizată.

Astfel, câtă vreme în privința moștenitorilor a operat ieșirea din indiviziune doar în ceea ce privește activul succesoral, întrucât sarcinile moștenirii rezultă tot din succesiune, până la sistarea acesteia prin partaj, sunt incidente prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., ce stabilesc o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în raport cu dispozițiile art. 129 alin. (3) C.proc.civ., având drept criteriu de determinare a competenței ultimul domiciliu al defunctului menționat în certificatul de moștenitor.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 1728 din 4 octombrie 2022

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, Secția civilă la data de 20.07.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. prin tutore legal C., a solicitat să se constate existența pasivului succesoral al moștenirii lăsate de defunctul D., decedat la data de 17.01.2019, cu ultimul domiciliu în București, sector 5, pentru care a fost dezbătută succesiunea la data de 18.04.2019, fiind emis certificatul de moștenitor nr. 55 din 18.04.2019, pasiv succesoral constând în debitul restant și accesoriile aferente, total 62.353,6 lei (15.06.2021), rezultat dintr-un credit bancar de nevoi personale al defunctului efectuat la X., preluată de Banca Y. (contract de credit CL 1253751 nr. 709 fix1180190001/19.01.2018); obligarea pârâtei, moștenitoarea legală a defunctului, la plata pasivului succesoral în cotă de ¾ astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor 55, pârâtă acceptând expres moștenirea, prin declarația de acceptare autentificată sub 1 nr. 1121 din 18.04.2019, fiind ulterior parte în actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2720 din 03.09.2019, dată la care a și încasat sulta rezultată din succesiune și partaj, în cuantum de 13.000 euro (613.99 lei), plătiți de reclamantă prin virament bancar.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1114 C.civ., art. 30 și urm., art. 192, art. 194 C.proc.civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1259 din 16.02.2022, Judecătoria Sectorului 5 București, Secția civilă a admis excepția necompetentei teritoriale, invocată de pârâtă; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la înscrisurile depuse de către reclamantă, respectiv certificat de moștenitor nr. 55 din 18.04.2019, act de partaj voluntar, în privința patrimoniului rămas după defunctul D., din care rezultă că părțile au efectuat partajul, fiind stabilite cotele părți ce se cuveanu acestora și plata sultei aferentă învoielii părților privind partajul, instanța a reținut că acțiunea a fost înregistrată după momentul ieșirii din indiviziune, sens în care devin incidente dispozițiile art. 107 C.proc.civ. și nu cele ale art. 118 alin. (1) din același act normativ.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Târgu Jiu, Secția civilă, prin sentința civilă nr. 4129 din 20.06.2022, în baza art. 130 alin. (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 118 din același act normativ, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București; în baza art. 133 alin. (2) C.proc.civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Tg- Jiu; în baza art. 135 C.proc.civ. a dispus înaintarea cauze Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prezenta cauză are ca obiect o acțiune civilă de partaj suplimentar cu privire la datoriile moștenirii, respectiv cu privire la suma de 62.353,6 lei ( la data de 15.06.2021), rezultată dintr-un credit bancar de nevoi personale, obținut în baza contractului încheiat de către autor cu X. S.A, datorie de care reclamanta a aflat ulterior dezbaterii succesiunii, conform certificatului de moștenitor nr. 55 din 18.04.2019 eliberat de B.N.P. Z.

Cum, în speță, părțile nu au ieșit din indiviziune cu privire la sarcinile moștenirii, ci doar cu privire la activul succesoral, potrivit actului de partaj voluntar, autentificat sub nr. 2720 din 03.09.2019, competența aparține tot instanței de la ultimul domiciliu al autorului, situat în București, sector 5, în raport de dispozițiile art. 118 alin. (2) C.proc.civ.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C.proc.civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, Secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prezentul litigiu are ca obiect o acțiune de partaj suplimentar cu privire la datoriile moștenirii, respectiv suma de 62.353,6 lei reprezentând debit restant și accesoriile aferente, rezultate dintr-un credit bancar de nevoi personale, obținut în baza contractului încheiat de către defunctul D., decedat la data de 17.01.2019, cu ultimul domiciliu în București, sector 5,  datorii de care reclamanta A. a aflat ulterior dezbaterii succesiunii.

Potrivit art. 118 alin. (1) C.proc.civ., „În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar.”

Așadar, legiuitorul a statuat, sub aspectul competenței teritoriale, că în materie de moștenire, competența exclusivă revine instanței de la ultimul domiciliu al defunctului „până la ieșirea din indiviziune”, alăturarea acestei cerințe în cazul cererilor având ca obiect tocmai sistarea indiviziunii succesorale prin partaj nu echivalează cu excluderea acestor cereri din sfera de aplicare a normei, dimpotrivă, relevă intenția legiuitorului de aplicare a normei de competență în cazul lor, cerința fiind implicit îndeplinită prin însăși formularea unei acțiuni privitoare la sarcinile moștenirii cât timp partajarea acestora nu a fost finalizată.

În speță, se reține că prin certificatul de moștenitor nr. 55 din 18.04.2019, eliberat de B.N.P. Z., s-a menționat doar activul succesiunii (un autoturism și un apartament), stabilindu-se, totodată, moștenitorii (A. - soție supraviețuitoare și B.- fiică) și cotele ce se cuvin acestora, iar în ceea ce privește pasivul succesoral, s-a precizat că nu este declarat.

Ulterior, moștenitorii au încheiat Actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2720 din 03.09.2019 de către același birou notarial cu privire la bunurile ce au făcut obiectul masei partajabile.

La solicitarea reclamantei, prin adresa emisă de Banca Y., în anul 2021, i s-a adus la cunoștință faptul că soldul acordat de X. defunctului D., la data de 15.06.2021, în baza contractului de credit nr. 709FIX1180190001 din 19.01.2018, este în valoare de 62.353,6 lei, reprezentând debit restant și accesorii aferente.

Cum în privința părților a operat ieșirea din indiviziune doar în ceea ce privește activul succesoral, reținând că sarcinile moștenirii rezultă tot din succesiune, până la sistarea acesteia prin partaj, sunt incidente prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., ce stabilesc o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în raport cu dispozițiile art. 129 alin. (3) C.proc.civ., având drept criteriu de determinare a competenței ultimul domiciliu al defunctului situat în București, sector 5, conform certificatului de moștenitor nr. 55 din 18.04.2019.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile legale evocate, Înalta Curte A constatat că Judecătoria Sectorului 5 București, Secția civilă este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza, dispunând în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din Codul de procedură civilă.