ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2018/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față, reține următoarele:

Judecătoria Adjud - secția

civilă, prin sentința civilă nr. 1263 din 12 noiembrie 2009, a admis excepția

de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de

soluționare a cauzei formulată de reclamantul P.C., în contradictoriu cu

pârâții Ș.I., Ș.A., Ș.G., A.D., A.N., S.O. și P.F., având ca obiect partaj

judiciar, în favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art. 14 C.

proc. civ., în materie de moștenire, sunt de competența instanței de la ultimul

domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire, precum și cele pe

care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia, iar potrivit art. 19 din

același cod, părțile pot conveni prin înscris sau declarație verbală în fata

instanței doar în pricinile privitoare la bunuri în sensul ca acestea să fie

judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competență

teritorială, afară de cazurile prevăzute la art. 13-16 din Cod. Potrivit art. 159

pct. 3 C. proc. civ., necompetența teritorială este de ordine publică dacă părțile

nu o pot înlătura.

Întrucât, potrivit

susținerii pârâților S.O. și P.F., din întâmpinare, coroborate cu recunoașterea

reclamantului P.C. de la termenul de judecată din 12 noiembrie 2009, conform

cărora defuncta a avut ultimul domiciliu efectiv, anterior datei decesului, în

municipiul Bacău, județul Bacău, instanța a reținut că ultimul domiciliu al

defunctei a fost în această localitate, aflată în raza de competență teritorială

a Judecătoriei Bacău și nu a Judecătoriei Adjud.

Judecătoria Bacău,

prin sentința civilă nr. 6898 din 29 iunie 2010, a admis excepția necompetenței

teritoriale a acestei instanțe; a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Adjud; a constatat ivit conflictul negativ de competență

și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru

soluționarea conflictului de competență, cu următoarea motivare:

Potrivit relațiilor

comunicate de către Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Bacău,

defuncta P.N. figurează înregistrată în evidențele SPCLEP Adjud, cu ultim

domiciliu în sat Gorani, comuna Pufești, județul Vrancea.

În raport de

dispozițiile O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele

de identitate ale cetățenilor români, potrivit cărora dovada domiciliului se

poate face doar cu actul de identitate emis de către Serviciul de Evidență a

Persoanei, pe baza evidențelor acestui serviciu, instanța nu a primit

susținerile părților cu privire la ultimul domiciliu al defunctei, chiar dacă,

în fapt, acesta a fost altul decât cel declarat. Prin urmare, a fost avut în vedere,

ca ultim domiciliu al defunctei, satul Gorani, comuna Pufești, județul Vrancea.

Cum legea stabilește,

în materie de moștenire, o competență teritorială exclusivă, instanța a constatat

că nu este competentă teritorial în soluționarea cauzei, potrivit art. 159 pct.

3 C. proc. civ.

În temeiul art. 158 din

același cod, a admis excepția de necompetență teritorială, competența de

soluționare aparținând Judecătoriei Adjud potrivit H.G. nr. 337/1993, cu

modificările și completările ulterioare.

Analizând conflictul

negativ de competență, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

constată că Judecătoria Bacău este competentă teritorial să soluționeze cererea

de partaj succesoral, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14 pct.

2 C. proc. civ., în materie de moștenire, sunt de competența instanței

ultimului domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moștenire, precum și

cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva

celuilalt.

Competența

teritorială în materie este absolută, reglementată de norme imperative, de la

care părțile nu pot deroga, după cum au reținut, de altfel, ambele instanțe

aflate în conflict.

Rațiunea textului

constă în aceea că, la locul ultimului domiciliu al defunctului, se găsesc în

mod obișnuit majoritatea sau cele mai importante bunuri ale acestuia,

documentele referitoare la moștenire, astfel încât probatoriul poate fi administrat

în condiții optime.

Pe de altă parte, interesează

care este situația de fapt concretă, iar nu domiciliul înscris în actul de

identitate, în cazul în care defunctul locuia efectiv în altă parte.

Fiind vorba despre o

chestiune de fapt, dovada locului ultimului domiciliu se poate face, în

principiu, prin orice mijloc de probă.

De regulă, dovada

ultimului domiciliu se face cu mențiunile din actul de identitate sau

certificatul de deces al persoanei care lasă moștenirea.

Nimic nu se opune,

însă, ca prin orice alt mijloc de dovadă, să se probeze că domiciliul persoanei

este într-o altă localitate decât aceea unde a fost înregistrată.

În speță, conform

mențiunilor din întâmpinarea depusă de pârâtele S.O. și P.F., a rezultat că,

din anul 1976 și până la deces (intervenit la 28 ianuarie 1988, în localitatea

Asău, județul Bacău, potrivit certificatului de deces), P.N., a cărei

succesiune formează obiectul litigiului de față, a avut domiciliul în

municipiul Bacău, aspect recunoscut și de reclamant la termenul la care s-a și

pronunțat hotărârea de declinare, respectiv la 12 noiembrie 2009.

Prin urmare, acest

domiciliu reprezintă locuința statornică și principală a defunctei (având în

vedere și perioada îndelungată de timp cât a locuit la acea adresă și care

confirmă ideea autoarei părților de a se stabili permanent în localitatea

respectivă), chiar dacă nu este trecut în actul de identitate al persoanei și

nici în evidențele informatizate, fiind relevant, din punct de vedere juridic,

în stabilirea competenței teritoriale, în condițiile art. 14 C. proc. civ.

În concluzie, instanța

competentă să soluționeze cererea de partaj este cea în a cărei rază

teritorială se află acest domiciliu, și anume Judecătoria Bacău, potrivit art. 14

alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.C., în contradictoriu cu

pârâții Ș.I., Ș.A., Ș.G., A.D., A.N., S.O. și P.F., având ca obiect partaj succesoral,

în favoarea Judecătoriei Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 martie 2011.