ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2241/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 04.11.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr. x/2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să stabilească calitatea de moștenitor, masa succesorală și cotele părți de pe urma defunctului H. și să dispună partajul succesoral, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă 2722/25 06 2020 a Judecătoriei Sectorului 2 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive, competența de soluționare a cauzei fiind declinată in favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, că noțiunea de "ultim domiciliu al defunctului", impusă de norma de competență teritorială exclusivă prevăzută de art. 118 alin. (1) C. proc. civ., corespunde ultimei locuințe efective a acestuia, indiferent de mențiunile din cartea de identitate care ar putea să nu corespundă realității, iar, locuința efectivă a defunctului a fost cea din comuna Orbeni, jud. Bacău aspect confirmat de împrejurarea că decesul a fost înregistrat în Bacău, județ Bacău și de susținerile pârâților, care au invocat excepția necompetenței teritoriale motivat de împrejurarea că în ultimii ani de viață defunctul a locuit în comuna Orbeni.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Bacău prin sentința civilă nr. 3619 din data de 15 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Judecătoria Bacău a reținut, în esență, că, deși în practică noțiunea de domiciliu este apreciată ca fiind locuința statornică, efectivă a persoanei, iar acesta nu coincide întotdeauna cu mențiunile din cartea de identitate, dispozițiile art. 954 alin. (2) C. civ. stabilesc un criteriu verificabil, neechivoc al domiciliului, respectiv mențiunile din certificatul de deces.

În cauza dedusă judecății, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctului H., atașat cererii de chemare în judecată, rezultă că aceasta a avut ultimul domiciliu în București, astfel că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă a judeca procesul.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea de partaj succesoral a bunurilor ce constituie masa succesorală rămasă de pe urma defunctului H..

În speță, ambele instanțe aflate în conflict au stabilit că sunt incidente dispozițiile art. 118 C. proc. civ., norme care reglementează o competență teritorială exclusivă în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, în favoarea instanței în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu al defunctului.

În materie de moștenire, sunt de competența instanței ultimului domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva celuilalt.

Competența teritorială în materie este absolută, reglementată de norme imperative, de la care părțile nu pot deroga, după cum au reținut, de altfel, ambele instanțe aflate în conflict.

Rațiunea textului constă în aceea că, la locul ultimului domiciliu al defunctului, se găsesc în mod obișnuit majoritatea sau cele mai importante bunuri ale acestuia, documentele referitoare la moștenire, astfel încât probatoriul poate fi administrat în condiții optime.

Prezentul conflict negativ de competență a fost generat, însă, de modalitatea diferită în care instanțele aflate în conflict au apreciat asupra noțiunii de "cel din urmă domiciliu".

Înalta Curte reține dispozițiile art. 954 alin. (2) C. civ., potrivit cărora, "moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

În cauza dedusă judecății, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctului H., atașat cererii de chemare în judecată, rezultă că aceasta a avut ultimul domiciliu în București, în raport de acesta urmând a se stabili competența instanței.

Împrejurarea că anterior decesului, defunctul a locuit o perioadă de timp în comuna Orbeni, jud. Bacău, aspect confirmat de împrejurarea că decesul a fost înregistrat în această localitate din județul Bacău, nu are nicio relevanță asupra stabilirii instanței competente (în analiza căreia interesează locul de domiciliu, iar nu locul decesului), câtă vreme ceea ce este relevant în determinarea competenței este ultimul domiciliul al defunctului, care se stabilește conform art. 954 alin. (2) C. civ.

Potrivit dispoziției legale menționate, moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, iar dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

Or, potrivit certificatului de deces, eliberat pe numele defunctului a cărui moștenire se dezbate în speță, rezultă că acesta a avut ultimul domiciliu în București, conform mențiunilor de la rubrica "domiciliu", care nu trebuie confundat cu locul decesului.

Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.