ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1042/2020

Ședința publică din data de 4 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 15 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctului C., constatarea masei succesorale, precum și constatarea calității de moștenitori legali ai acestuia în persoana reclamantei și a pârâtei, atribuirea către reclamantă a imobilului din municipiul Galați și către pârâtă a imobilelor situate în municipiul Câmpina.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6292 din 25 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoria Galați, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

În motivarea soluției s-a reținut că, în raport de dispozițiile art. 118 C. proc. civ. (competența în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune) și art. 87 C. civ. (care se referă la domiciliul persoanei fizice), având în vedere că ultimul domiciliu al defunctului, în sensul de ultimă locuință statornică și efectivă a acestuia se află situat pe raza de competență teritorială a Judecătoriei Câmpina, aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza, fiind fără relevanță faptul că, la momentul decesului, defunctul avea domiciliul, conform cărții de identitate, în municipiul Galați.

2.2. Prin sentința civilă nr. 643 din 10 martie 2020, pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârâtă, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui incident procedural și suspendarea cauzei.

În considerentele hotărârii s-a reținut că domiciliul cu care defunctul figurează in evidențele oficiale este cel din Galați. Este totodată necontestat de părți faptul că defunctul a locuit în ultima perioada a vieții sale, fiind bolnav, la imobilul din Câmpina, unde de altfel a și decedat, imobilul respectiv având până la acel moment caracterul unei case de vacanță. Deși în mod evident în cauză interesează domiciliul în fapt al defunctului, instanța a apreciat că nu se poate reține faptul că intenția acestuia a fost aceea de a-și muta locuința statornică și principală în Câmpina, în condițiile în care acesta avea în continuare domiciliul legal în Galați, acolo unde locuise cea mai mare parte a vieții și unde deținea în continuare o parte din bunurile sale.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Pentru emiterea regulatorului de competență este esențial de precizat că, în speță, raportat la obiectul litigiului dedus judecății - partajarea bunurilor succesorale - competența teritorială este absolută, fiind reglementată de norme de ordine publică.

Art. 118 alin. (1) din C. proc. civ. prevede:

"În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Așadar, în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune, competența aparține în mod exclusiv instanței de la ultimul domiciliu al defunctului.

Problema care a generat desesizarea celor două instanțe aflate în conflict o constituie interpretarea diferită a noțiunii de "domiciliu" al defunctului, prima instanță, Judecătoria Galați, reținând în motivarea soluției de declinare a competenței domiciliul de fapt al defunctului, iar a doua instanță, Judecătoria Câmpina, având în vedere ultimul domiciliu legal al defunctului, înscris în cartea de identitate.

Potrivit art. 87 C. civ., "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde declară că își are locuința principală".

În doctrina și practica judiciară s-a arătat constant că noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a părții, ci adresa unde locuiește efectiv aceasta.

Prin urmare, se afirmă ideea de domiciliu ca situație de fapt, susceptibilă de probare prin orice mijloc de probațiune și lăsată la aprecierea suverană a instanței, nu ideea de domiciliu ca noțiune juridică.

Mai mult, legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat "în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice".

Scopul regulii generale în materia competenței teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuința efectivă a pârâtului, deoarece acesta ar fi lipsit de exercițiul drepturilor sale procedurale.

În speță, în ceea ce privește noțiunea de "ultimul domiciliu al defunctului", se reține faptul că are relevanță situația de fapt concretă, adică ultima locuință efectivă a acestuia, iar nu eventualul domiciliu care era înscris în actul de identitate al defunctului.

Astfel, deși la momentul decesului defunctul C. avea domiciliul, conform cărții de identitate, în municipiul Galați, acest aspect este fără relevanță întrucât sensul noțiunii de domiciliu în accepțiunea C. civ. este acela de locuință statornică a unei persoane, care poate coincide sau nu cu adresa înscrisă în actul de identitate al defunctului.

Instanța reține că reprezentanții convenționali ai părților au precizat, în fața instanței de judecată, că defunctul C., înainte de momentul decesului, locuia efectiv în localitatea Câmpina.

Conform certificatului de deces seria x nr. x din 30.06.2017, C. a decedat la data de 29.06.2017, în Câmpina, județul Prahova, certificatul de deces fiind emis de Consiliul local al Municipiului Câmpina.

Totodată, se reține și faptul că defunctul a încheiat acte relevante cu privire la bunurile sale, cu puțin timp înainte de intervenirea decesului său, la instituții de pe raza municipiului Câmpina. Astfel, a întocmit testamentul autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2219 din 18.05.2017 de către Biroul Individual Notarial D. din Câmpina, precum și declarația autentificată cu privire la imobilul din Galați.

Prin urmare, constatând că defunctul a avut ultimul domiciliu, în sensul de ultimă locuință efectivă, pe raza de competență teritorială a Judecătoriei Câmpina, se va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2020.