ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2966/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 30 aprilie 2002 reclamanții B.M. și P.F. au chemat în judecată pe pârâtul B.I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune a părților, asupra bunurilor rămase de pe urma autorilor B.M. și I.B. În motivarea acțiunii, reclamanții arată că după I.B., decedată la 7 septembrie 1969, au rămas ca moștenitori descendenți B.M., P.F. și B.I. și B.M. soțul supraviețuitor, care a decedat la 1 noiembrie 2001, iar de pe urma acestuia au rămas ca moștenitori descendenții B.M., P.F.și B.I. Masa succesorală se compune din 6,1041 ha teren, un imobil și bunurile mobile enumerate în acțiune care se află în posesia pârâtului.

La data de 24 iunie 2002 reclamanții își completează cererea solicitând introducerea în masa bunurilor partajabile și fructele industriale culese de pârâtul B.I. de pe terenul în litigiu și sporirea lotului reclamantului B.M. cu contravaloarea manoperei de construire a casei și bucătăriei solicitate la partaj. La data de 3 mai 2002 pârâtul B.I. depune cerere reconvențională, prin care solicită ieșirea din indiviziune și atribuirea bunurilor rămase după defuncta B.D., cea de-a doua soție a lui B.M., decedată la 10 august 2000 și obligarea pârâților reclamanți la suportarea pasivului succesoral, în cuantum de 40.000.000 lei. Prin cererea reconvențională se solicită introducerea în cauză a pârâților C.Ș., C.F., C.I.

și C.B. în calitate de colaterali privilegiați ai defunctei B.D. Judecătoria Costești, prin încheierea de admitere în principiu din data de 28 octombrie 2002, admite în parte, atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională și constată deschisă succesiunea defunctei I.B., decedată la 7 septembrie 1969, moștenitorii săi fiind: B.M., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de ¼ și B.I., B.M. și P.F., în calitate de descendenți, fiecare cu cota de ¼ din masa succesorală. S-a constatat că pârâții C.Ș., C.I., C.B. și C.F. sunt străini de moștenire prin neacceptare. S-a constatat deschisă succesiunea defunctului B.M., decedat la 1 noiembrie 2001, iar moștenitorii acestuia sunt B.I., B.M.

și P.F., în calitate de descendenți, fiecare cu cota de ⅓. Masa succesorală se compune din suprafața de teren de 6,1041 ha, conform titlului de proprietate 53531/1994, o casă de locuit cu 3 camere și dependințe, construită din cărămidă și acoperită cu tablă, o bucătărie cu 2 camere, o fântână, 2 sobe de teracotă, un șifonier, o mașină de cusut, un pat, 2 dormeze, 3 mese, 2 macate, 2 plăpumi, 3 pături, 2 cuverturi, 3 fețe de masă, 2 perdele, 1 sobă de fier, 3 tuciuri din aluminiu, 10 farfurii, 20 străchini, 10 linguri de lemn, 10 furculițe, 3 hambare din lemn, 2 butoaie de lemn, o roabă de fier și 500 kg. grîu. Prin încheierea de admitere în principiu s-a respins capătul de cerere, din cererea reconvențională, prin care s-a solicitat de către pârâtul B.I.

suportarea pasivului succesoral de către toți moștenitorii, pe considerentul că, din probele administrate în cauză, a rezultat că toți moștenitorii au contribuit la aceste cheltuieli. De asemenea, s-a respins ca nedovedită cererea privind obligarea pârâtului B.I. de a aduce la masa de partaj contravaloarea fructelor industriale culese de pe teren. Împotriva încheierii de admitere în principiu au declarat apel pârâții pentru următoarele motive: - în mod greșit s-a reținut la masa de partaj imobilul compus din casă de locuit și bucătărie ca provenind din succesiunea autorului B.I., care a fost căsătorit cu prima soție, I.B., deoarece autorul a edificat aceste construcții în timpul căsătoriei cu B.D..

- în mod eronat s-a respins cererea pârâtului B.I., prin care s-a solicitat obligarea pârâților să suporte pasivul succesoral în cuantum de 40.000.000 lei. - prima instanță a apreciat greșit că pârâții C.Ș., C.F., C.I. și C.B. sunt străini de succesiunea autoarei lor B.D. prin neacceptare, deoarece aceștia au acceptat tacit moștenirea. Tribunalul Argeș, prin decizia nr. 1266 din 9 septembrie 2003, a respins apelul, reținând că prima instanță a apreciat corect că imobilul casă de locuit și bucătărie a rămas de pe urma autoarei B.D. și că a fost edificată de aceasta împreună cu defunctul B.M. în timpul căsătoriei lor, și nicidecum nu s-a reținut că acest imobil ar fi fost edificat împreună cu prima soție.

Instanța de apel a considerat și celelalte două critici nefondate, deoarece din probele administrate în cauză a rezultat că toate cheltuielile de înmormântare și pomenile au fost suportate de toți moștenitorii, iar moștenitorii defunctei B.D. au declarat că nu au acceptat moștenirea și că nu au nici o pretenție. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâții B.I., C.Ș., C.F., C.I. și C.B. care, în temeiul art. 304 pct. 9, critică decizia pentru următoarele motive: - în mod greșit s-a respins cererea apelantului pârât B.I. prin care solicită obligarea tuturor pârâților să suporte pasivul succesoral, în sumă de 40.000.000 lei. - în mod greșit s-a apreciat că apelanții pârâți sunt străini de succesiune prin neaccceptare.

În realitate, succesiunea autoarei B.D. a fost acceptată tacit de către apelanți prin preluare de bunuri. Analiza motivelor de recurs este de prisos a fi făcută, față de faptul că recurenții nu au satisfăcut obligația de timbrare în cauză. Prin încheierea de admitere în principiu din data de 19 februarie 2004, în raport de motivele de recurs formulate, instanța a dispus să li se pună în vedere recurenților că au obligația să achite o taxă judiciară de timbru de 1.687.600 lei și un timbru judiciar de 30.000 lei. Măsura luată și cuantumul taxelor datorate au fost aduse la cunoștința recurenților odată cu citația, dar, deși legal citați, aceștia nu s-au conformat dispoziției instanței. Potrivit prevederilor legale aplicabile în materie, taxele de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat [art. 3 și art. 9 din O.G.

privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru]. Cu totul excepțional, în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanțele judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii sau acțiunii, în conformitate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. În cauză, recurenții nu s-au conformat dispozițiilor legale citate, astfel încât recursul va fi anulat ca netimbrat. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâții B.I., C.Ș., C.F., C.I. și C.B. împotriva deciziei civile nr. 1266 din 9 septembrie 2003 a Tribunalului Argeș. Obligă recurenții la plata a 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimații B.M. și P.F. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2004.