ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2966/2004

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

La data de 30 aprilie 2002 reclamanții

B.M. și P.F. au chemat în judecată pe pârâtul B.I., pentru ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune a părților, asupra

bunurilor rămase de pe urma autorilor B.M. și I.B.

În motivarea acțiunii, reclamanții arată

că după I.B., decedată la 7 septembrie 1969, au rămas ca moștenitori

descendenți B.M., P.F. și B.I. și B.M. soțul supraviețuitor, care a decedat la

1 noiembrie 2001, iar de pe urma acestuia au rămas ca moștenitori descendenții

B.M., P.F.și B.I.

Masa succesorală se compune din 6,1041 ha

teren, un imobil și bunurile mobile enumerate în acțiune care se află în

posesia pârâtului.

La data de 24 iunie 2002 reclamanții își

completează cererea solicitând introducerea în masa bunurilor partajabile și

fructele industriale culese de pârâtul B.I. de pe terenul în litigiu  și

sporirea lotului reclamantului B.M. cu contravaloarea manoperei de construire a

casei și bucătăriei solicitate la partaj.

La data de 3 mai 2002 pârâtul B.I. depune

cerere reconvențională, prin care solicită ieșirea din indiviziune și

atribuirea bunurilor rămase după defuncta B.D., cea de-a doua soție a lui B.M.,

decedată la 10 august 2000 și obligarea pârâților reclamanți la  suportarea

pasivului succesoral, în cuantum de 40.000.000 lei.

Prin cererea reconvențională se solicită

introducerea în cauză a pârâților C.Ș., C.F., C.I. și C.B. în calitate de

colaterali privilegiați ai defunctei B.D.

Judecătoria Costești, prin încheierea de

admitere în principiu din data de 28 octombrie 2002, admite în parte, atât

acțiunea principală, cât și cererea reconvențională și constată deschisă

succesiunea defunctei I.B., decedată la 7 septembrie 1969, moștenitorii săi

fiind: B.M., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de ¼ și B.I., B.M.

și P.F., în calitate de descendenți, fiecare cu cota de ¼ din masa

succesorală.

S-a constatat că pârâții C.Ș., C.I., C.B.

și C.F. sunt străini de moștenire prin neacceptare.

S-a constatat deschisă succesiunea

defunctului B.M., decedat la 1 noiembrie 2001, iar moștenitorii acestuia sunt

B.I., B.M. și P.F., în calitate de descendenți, fiecare cu cota de ⅓.

Masa succesorală se compune din suprafața de teren de 6,1041 ha, conform

titlului de proprietate 53531/1994, o casă de locuit cu 3 camere și dependințe,

construită din cărămidă și acoperită cu tablă, o bucătărie cu 2 camere, o

fântână, 2 sobe de teracotă, un șifonier, o mașină de cusut, un pat, 2 dormeze,

3 mese, 2 macate, 2 plăpumi, 3 pături, 2 cuverturi, 3 fețe de masă, 2 perdele,

1 sobă de fier, 3 tuciuri din  aluminiu, 10 farfurii, 20 străchini, 10 linguri

de lemn, 10 furculițe, 3 hambare din lemn, 2 butoaie de lemn, o roabă de fier

și 500 kg. grîu.

Prin încheierea de admitere în principiu

s-a respins capătul de cerere, din cererea reconvențională, prin care s-a

solicitat de către pârâtul B.I. suportarea pasivului succesoral  de către  toți

moștenitorii, pe considerentul că, din  probele administrate în cauză, a

rezultat că toți moștenitorii au contribuit la aceste cheltuieli. De asemenea,

s-a respins ca nedovedită cererea privind obligarea pârâtului B.I. de a aduce

la masa de partaj contravaloarea fructelor industriale culese de pe teren.

Împotriva încheierii de admitere în

principiu au declarat apel pârâții pentru următoarele motive:

- în mod greșit s-a reținut la masa de

partaj imobilul compus din casă de locuit și bucătărie ca provenind din

succesiunea autorului B.I.,  care a fost căsătorit cu prima soție, I.B.,

deoarece autorul a edificat aceste construcții în timpul căsătoriei cu B.D..

- în mod eronat s-a respins cererea

pârâtului B.I., prin care s-a solicitat obligarea pârâților să suporte pasivul

succesoral în cuantum de 40.000.000 lei.

- prima instanță a apreciat greșit că

pârâții C.Ș., C.F., C.I. și C.B. sunt străini de  succesiunea autoarei lor B.D.

prin neacceptare, deoarece aceștia au acceptat tacit moștenirea.

Tribunalul Argeș, prin decizia nr. 1266

din 9 septembrie 2003, a respins apelul, reținând că prima instanță a apreciat

corect că imobilul casă de locuit și bucătărie a rămas de pe urma autoarei B.D.

și că a fost edificată de aceasta împreună cu defunctul B.M. în timpul

căsătoriei lor, și nicidecum nu s-a reținut că acest imobil ar fi fost edificat

împreună cu prima soție.

Instanța de apel a considerat și

celelalte două critici nefondate, deoarece din probele administrate în cauză a

rezultat că toate cheltuielile de înmormântare și  pomenile au fost suportate

de toți moștenitorii, iar moștenitorii defunctei B.D. au declarat că nu au

acceptat moștenirea și că nu au nici o pretenție.

Împotriva deciziei instanței de apel au

declarat recurs pârâții B.I., C.Ș., C.F., C.I. și C.B. care, în temeiul art.

304 pct. 9, critică decizia pentru următoarele motive:

- în mod greșit s-a respins cererea

apelantului pârât B.I. prin care solicită obligarea tuturor pârâților să

suporte pasivul succesoral, în sumă de  40.000.000 lei.

- în mod greșit s-a apreciat că apelanții

pârâți sunt străini de  succesiune prin neaccceptare. În realitate, succesiunea

autoarei B.D. a fost acceptată tacit de către apelanți prin preluare de bunuri.

Analiza motivelor de recurs este de

prisos a fi făcută, față de faptul că recurenții nu au satisfăcut obligația de

timbrare în cauză.

Prin încheierea de admitere în principiu

din data de 19 februarie 2004, în raport de motivele de recurs formulate,

instanța a dispus să li se pună în vedere recurenților că au obligația să

achite o taxă judiciară de timbru de 1.687.600 lei și un timbru judiciar de

30.000 lei.

Măsura luată și cuantumul taxelor

datorate au fost aduse la cunoștința recurenților odată cu citația, dar, deși

legal citați, aceștia nu s-au conformat dispoziției instanței.

Potrivit prevederilor legale aplicabile

în materie, taxele de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat [art. 3

și art. 9 din O.G. privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și art.

20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru].

Cu totul excepțional, în condițiile art.

20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanțele judecătorești pot reține cereri

sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească

taxele până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligații se

sancționează cu anularea cererii sau acțiunii, în conformitate cu art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997.

În cauză, recurenții nu s-au conformat

dispozițiilor legale citate, astfel încât recursul va fi anulat ca netimbrat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca netimbrat recursul declarat de

pârâții B.I., C.Ș., C.F., C.I. și C.B. împotriva deciziei civile nr. 1266 din 9

septembrie 2003 a Tribunalului Argeș.

Obligă recurenții  la plata a 2.000.000

lei cheltuieli de judecată către intimații B.M. și P.F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 aprilie 2004.