ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3864/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 2

decembrie 2002, reclamantul G.I. a chemat în judecată pe pârâtele Direcția

Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, solicitând anularea deciziilor nr.

1358 și nr. 1365 din 21 octombrie 2002 și reîncadrarea sa pe postul de

inspector vamal, deținut anterior.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că prin actele administrative contestate s-a dispus desfacerea

contractului său de muncă, începând cu prima zi lucrătoare după data încetării

concediului medical. Această măsură, a susținut reclamantul, este abuzivă și

nelegală, motivele reținute fiind puerile și neîncadrându-se în dispozițiile

legale invocate, art. 130 lit. i) C. muncii.

Prin sentința civilă nr. 111 din 1

aprilie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, a anulat cele două decizii și a dispus

reîncadrarea reclamantului, pe funcția deținută anterior.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că pârâtele au emis actele administrative contestate, cu

încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999, referitoare la temeiurile legale

pentru sancționarea funcționarilor publici și la procedurile obligatorii

premergătoare aplicării sancțiunilor disciplinare.

Referirea pârâtelor la temeiul

desfacerii contractului de muncă al reclamantului – art. 130 lit. i) C. muncii,

este neavenită, cât timp în legea specială aplicabilă – Statutul funcționarilor

publici - există dispoziții derogatorii de la dreptul comun, ce ar fi trebuit

aplicate.

Împotriva sentinței au declarat

recurs pârâtele Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a

Vămilor și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtele au învederat că

instanța de fond a greșit, atunci când a reținut că menționarea exclusiv a

prevederilor art. 130 lit. i) C. muncii, drept temei al desfacerii disciplinare

a contractului de muncă al reclamantului, atrage anularea deciziilor, cât timp

la data emiterii actelor administrative era aplicabilă O.G. nr. 16/1998,

privind Statutul personalului vamal, act normativ care nu conține dispoziții

specifice derogatorii de la dreptul comun în materie.

Cât privește temeinicia

sancționării, pârâtele au arătat că măsura a fost dispusă în baza constatărilor

materializate prin procesul-verbal din 14 octombrie 2002 și raportul de audit

financiar din 15 octombrie 2002, acte din care rezultă gravele abateri

săvârșite de reclamant, care justifică desfacerea contractului de muncă.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și

a se dispune respingerea acțiunii.

Din actele dosarului rezultă că

reclamantul a ocupat funcția de inspector vamal gr. III la Serviciul juridic

contencios - urmărire și încasare creanțe bugetare din cadrul Direcției

Regionale Vamale Interjudețene Timișoara, prin decizia nr. 1358/2002

dispunându-se în baza art. 130 lit. i) C. muncii, desfacerea disciplinară a

contractului de muncă, cu începere din prima zi lucrătoare după încetarea

concediului medical.

Instanța a reținut în mod greșit că

deciziile în litigiu au fost emise cu nerespectarea prevederilor Legii nr.

188/1999, act normativ ce trebuia aplicat față de reclamant, ce avea calitatea

de funcționar public.

Astfel, nu s-a avut în vedere faptul

că personalul vamal avea un statut propriu, reglementat de O.G. nr. 16/1998,

aprobată prin Legea nr. 74/2002, statut ale cărui prevederi, inclusiv cele

referitoare la abaterile și sancțiunile disciplinare, constituiau în anul 2002,

legea specială aplicabilă, derogatorie de la temeiurile legale și procedurile

obligatorii reglementate de Legea nr. 188/1999.

Și, întrucât dispozițiile O.G. nr.

16/1998 se completau cu prevederile Codului muncii, referirea exclusiv la

textul art. 130 lit. i), nu și la normele speciale în materie, nu este de

natură să atragă nulitatea actelor administrative.

Cât privește temeinicia sancțiunii

aplicate, decizia nr. 1358/2002 menționează abaterile constatate, consemnate și

în raportul de audit intern nr. 25936 din 15 octombrie 2002, referitor la

activitatea desfășurată de personalul încadrat la serviciul la care lucra reclamantul.

De menționat că, ulterior, astfel

cum rezultă din actele noi depuse în recurs, reclamantul a suferit o condamnare

penală definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu, luare de

mită, de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei, deducându-se

durata arestării preventive, de la 4 noiembrie 2002, la 3 decembrie 2002 și de

la 17 decembrie 2002, la 4 noiembrie 2003 [sentința penală nr. 242/2003 a

Tribunalului Timiș, definitivă prin decizia penală nr. 4940 din 4 noiembrie

2003].

Existența acestei condamnări face ca

reclamantul să fie incompatibil calității de funcționar public, împrejurare în

raport cu care nu se mai poate pune în discuție reintegrarea în serviciu.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea, admițând recursul, va casa sentința și pe fond, va respinge acțiunea,

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Timișoara și Autoritatea Națională a Vămilor

împotriva sentinței civile nr. 111 din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința

și, în fond, respinge contestația formulată de G.I., ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 iunie 2004.