ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 620/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr. 456 din

21 septembrie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea introdusă de reclamanta

SC L.R. SRL Botoșani împotriva SC L.V. SA Botoșani și Consiliul Local Botoșani,

prin primar.

S-a reținut că, la data de 13 septembrie 1996,

reclamanta a încheiat cu Regia Autonomă municipală contractul de încheiere nr. 576/1996,

pentru o suprafață de 5 mp necesară desfășurării activității de birouri,

termenul de închiriere fiind de 3 ani.

Prin Hotărârea nr. 83/1998 a Consiliului Local al municipiului

Botoșani, Regia Autonomă municipală a fost divizată în 5 societăți comerciale,

iar spațiul în litigiu a fost preluat și înscris în capitalul social al pârâtei

SC L.V. SA.

Acțiunea prin care se solicita obligarea pârâtelor să

încheie contract de vânzare-cumpărare pentru spațiul închiriat, în temeiul

Legii nr. 389/1996, modificată prin H.G. nr. 505/1998, a fost respinsă, cu

motivarea că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 3 din Normele

metodologice de aplicare a H.G. nr. 505/1998, spațiul comercial solicitat a fi

cumpărat de reclamantă, fiind situat în zona de protecție a monumentelor

istorice la poziția 07 B 073.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins de

Curtea de Apel Suceava, care, prin decizia civilă nr. 147 din 29 martie 2001, a

considerat că, față de actele dosarului și de dispozițiile art. 2 din Normele

metodologice de aplicare a H.G. nr. 505/1998, nu poate face obiectul vânzării-cumpărării.

Apărarea reclamantei întemeiată pe Ordinul

Ministerului Culturii și Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării

Teritoriului nr. 589/1992 a fost respinsă, ca nerelevantă, față de lista

monumentelor istorice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta SC L.R. SRL Botoșani, care, fără să invoce vreunul din motivele de

casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., a susținut că, prin soluția

pronunțată, a fost încălcată legea și s-a întemeiat pe o greșită apreciere a

probelor, deoarece Ordinul 589/1992 prevedea imperativ că delimitarea zonelor

de protecție a monumentelor istorice se face pe baza unor studii de

specialitate (art. 2), ceea ce nu s-a întâmplat în speță, legalizându-se o

nelegalitate.

Se consideră de recurentă că, din moment ce spațiul

este construit din fondul statului și se află în administrarea consiliului

local sau al unor societăți comerciale, sunt îndeplinite condițiile de

cumpărare, în temeiul H.G. nr. 505/1998.

Se mai susține că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra capătului de cerere prin care se solicita scoaterea spațiului în litigiu

din capitalul social al pârâtei.

Recursul este nefondat.

Din expunerea în fapt a criticilor aduse hotărârii

pronunțate în apel, se constată că acestea se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 și 11 C. proc. civ., texte care nu sunt însă incidente în cauză din

următoarele motive.

Cererea pe care recurenta, beneficiară a folosinței

spațiului în litigiu, a făcut-o către Consiliul Local Botoșani și SC L.V. SA

Botoșani la 23 septembrie 1998 (dosar fond) s-a întemeiat pe dispozițiile HG.

nr. 389/1996, modificată prin H.G. nr. 505/1998.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 505/1998, se vând

persoanelor fizice și juridice spațiile comerciale pe care le folosesc în baza

unui contract de închiriere (situația din speță) dacă sunt construite din

fondurile statului și dacă se află în administrarea consiliilor locale și a

regiilor autonome de interes local de sub autoritatea acestora.

Deci, concluzia care se desprinde din conținutul

textului este îndeplinirea cumulativă a condițiilor menționate pentru a opera

vânzarea.

În cauza de față nu operează, însă, decât una din

condițiile cerute de lege, și anume, că spațiul este construit din fondul de

stat, deoarece la data formulării cererii de cumpărare a spațiului, 23

septembrie 1998, acesta nu mai îndeplinea cea de a doua condiție cumulativă,

respectiv, existența acestuia în administrarea consiliului local sau al

regiilor de interes local aflate în subordinea acestuia.

Scoaterea spațiului din administrarea celor două

unități și trecerea acestuia în capitalul social al pârâtei SC L.V. SA, s-a

făcut în urma Hotărârii Consiliului Local al municipiului Botoșani din 4 iunie

1998, privind reorganizarea Regiei Autonome municipale Botoșani, cu care

recurenta avea încheiat contractul de închiriere.

Cu alte cuvinte, la data când s-a manifestat voința

recurentei de a cumpăra spațiul, acesta se află în patrimoniul unei societăți

comerciale, care nu este sub autoritatea consiliului local și care nu poate fi

obligată să-și vândă un bun ce constituie capital social cu care a contribuit

la crearea societății, situație care nu este reglementată de H.G. nr. 505/1998.

Că recurenta a fost conștientă de acest impediment

legal, rezidă în cererea formulată de aceasta ulterior (dosar fond) prin care

completează acțiunea, în sensul obligării pârâtelor și Camerei de Comerț

Botoșani de a scoate spațiul comercial în litigiu din patrimoniul SC L.V. SA,

singura modalitate prin care s-ar fi putut discuta aplicarea art. 1 din H.G.

nr. 505/1998, dar această situație nu putea fi rezolvată în cadrul unui litigiu

comercial, cum corect s-a arătat de instanța de apel.

Față de cele arătate, se constată că instanțele nu au

încălcat legea și nici nu au aplicat-o greșit, ci, dimpotrivă, printr-o

interpretare corectă a probelor, raportat la conținutul legii, au pronunțat o

hotărâre corect.

Dar, acțiunea reclamantei nu putea fi admisă și

pentru faptul că prin H.G. nr. 505/1998 art. V, au fost aprobate Normele metodologice

privind vânzarea către actualii deținători a spațiilor comerciale construite

din fondurile statului și aflate în administrarea organelor prevăzute de art. 1,

norme care fac parte integrantă din lege și care, la art. 2 alin. (3), arată

clar că nu fac obiectul vânzării „spațiile din clădirile monument istoric sau

cele aflate în zona de protecție a unui monument istoric, potrivit legii”.

Or, din actele dosarului, enumerate de instanța de

apel, cât și din schița locului, rezultă clar că spațiul în discuție se află în

zona de protecție a monumentului istoric “Halele de carne”, obiectiv înscris în

listă la poziția nr. 07 B.073.

Susținerea recurentei că s-a încălcat Ordinul nr. 589/1992,

care prevedea că delimitarea zonelor de protecție a monumentelor și

ansamblurilor se face pe baza unor studii de specialitate întocmite prin grija

autorităților publice locale împreună cu organismele teritoriale de

specialitate ale Ministerului Culturii, avizate de Comisia Națională a

Monumentelor, a fost corect respinsă, cu motivarea din decizie, pentru că, dacă,

în cauză, prin actele emise, s-ar fi încălcat procedura de delimitare a zonei

de protecție a monumentelor, recurenta avea calea de a ataca la instanța de

contencios administrativ aceste acte, cât și contestarea Hotărârii Consiliului

Local al municipiului Botoșani de reorganizare a Regiei Autonome și trecerea în

patrimoniul societăților comerciale rezultate din reorganizare a bunurilor

aparținând Regiei, ceea ce, până la soluționarea cauzei, nu s-a făcut.

Deci, și sub acest aspect, instanțele nu au încălcat

legea în materie.

Critica din recurs, că cele două instanțe nu s-au

pronunțat asupra acțiunii completatoare, este în afara dosarului, pentru că o

simplă lectură a deciziei din apel relevă, fără dubiu, că instanța a motivat,

deci, nu se justifică apelul cu privire la pretinsa omisiune de pronunțare și

care ar fi fost calea juridică pe care trebuia să o urmeze recurenta, deci,

nici acest motiv de casare nu este incident.

În consecință, față de cele arătate, urmează a se

respinge recursul, hotărârea instanței de apel fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC L.R. SRL

Botoșani, împotriva deciziei nr. 147 din 29 martie 2001 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 5 februarie

2003.