ÎCCJ, decizie (scj.ro #85147)

Monument

istoric. Imobil proprietate privată a statului. Refuzul emiterii avizului

conform pentru vânzare.

Legea nr.550/2002

,

art.1 alin.(1), art.2

alin.(2)

Potrivit art.2 alin.(2) coroborat cu art.1

alin.(1) din Legea nr.550/2002, cadrul juridic stabilit pentru vânzarea

spațiilor comerciale și a celor de prestări de servicii, proprietate privată a

statului, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor

locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes

local, se aplică și spațiilor comerciale sau de prestări de servicii situate în

imobilele aflate în zona de protecție a unui monument istoric, care pot fi

vândute numai cu avizul conform al Ministerului Culturii și Cultelor.

Instanța a reținut că Ministerul Culturii și

Cultelor, în mod întemeiat, a refuzat să acorde aviz pentru vânzarea spațiilor

situate în imobile istorice, apreciind că acestea sunt exceptate de la vânzarea

în condițiile Legii nr.550/2002.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

decizia nr.3648 din 9 iunie 2005

Prin acțiunea înregistrată la 24 martie 2004 reclamantele - asociații

familiale, persoane fizice autorizate și societăți comerciale - au chemat în

judecată  Ministerul Culturii și Cultelor și Consiliul Local al Municipiului

Botoșani, solicitând obligarea primului pârât de a acorda avizul prevăzut de

art.2 alin.(2) teza a doua din Legea nr.550/2002 privind vânzarea spațiilor

comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii,

aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum

și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local și

obligarea celui de al doilea pârât să facă dovada demersurilor întreprinse

pentru obținerea avizului de la primul pârât.

În motivarea acțiunii, reclamantele arată că, după intrarea în vigoare a Legii

nr.550/2002, s-au adresat Consiliului Local al Municipiului Botoșani cu cereri

pentru cumpărarea spațiilor comerciale și de prestări servicii pe care le aveau

închiriate, iar acesta, prin hotărârea nr.288 din 28 noiembrie 2002, a aprobat

lista cu spațiile ce urmau a fi vândute în condițiile Legii nr.550/2002, spații

situate în ansamblul de arhitectură „Centrul istoric comercial al municipiului

Botoșani”. De asemenea, se arată că s-au făcut demersurile necesare pentru

obținerea avizului Ministerului Culturii și Cultelor, aviz prevăzut de art.2

alin.(2) teza a doua din Legea nr.550/2002, depunând documentația necesară, dar

s-a refuzat emiterea avizului, cu motivarea că nu se pot vinde decât spațiile

aflate în zona de protecție a unui monument istoric, măsură care este

discriminatorie și reprezintă un abuz de drept din partea acestuia.

Ministerul Culturii și Cultelor a formulat întâmpinare, prin care solicită ca

acțiunea să fie respinsă ca rămasă fără obiect pentru că a emis avizul

nr.121/SC/2004, prin care a avizat favorabil  vânzarea spațiilor

comerciale și de prestări servicii din zona de protecție a monumentelor

istorice, menționate în anexa la hotărârea nr.288/2002 a Consiliului Local al

Municipiului Botoșani.

Curtea de Apel Suceava – Secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința nr.157 din 26 mai 2004, a admis acțiunea, în sensul că a obligat

Ministerul Culturii și Cultelor să emită avizul prevăzut de art.2 alin.(2) teza

a doua din Legea nr.550/2002, în condițiile prezentării documentației necesare

de către Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a

Județului Botoșani și Primăria Municipiului Botoșani.

Instanța reține, în motivarea sentinței, că reclamantele au fost lezate în

drepturile recunoscute de lege prin neemiterea avizului și că apărarea

Ministerului Culturii și Cultelor că, prin emiterea avizului nr.121/SC/2004,

pretențiile reclamantelor au rămas fără obiect nu este reală pentru că acest

aviz privește alte cereri de cumpărare din partea unor agenți economici.

Mai reține că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Botoșani și-a îndeplinit

obligația de a întreprinde demersurile necesare în vederea obținerii avizului.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor,

susținând că, în conformitate cu prevederile art.2  alin.(2) din Legea

nr.550/2002, pot fi vândute spațiile comerciale și de prestări servicii,

proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor județene

sau a consiliilor locale ori în patrimoniul regiilor autonome de interes local,

situate în zona de protecție a unui monument istoric, nu și cele care se află în

imobilele istorice, cum este cazul majorității spațiilor deținute de

reclamante, iar celelalte spații se află în imobile care nu se regăsesc în zona

de protecție a vreunui monument istoric.

Totodată, se menționează că a fost emis avizul favorabil pentru 18 spații

comerciale ce îndeplinesc condițiile Legii nr.550/2002, spații ce se regăsesc

în lista anexă la hotărârea Consiliului Local al Municipiului Botoșani

nr.288/2002, dar că nu poate acorda aviz favorabil pentru spațiile situate în

imobilele monumente istorice sau în imobile care nu se află în zona de

protecție a unui monument istoric.

Recursul este fondat.

Legea nr.550/2002 stabilește cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor

comerciale și a celor de prestări servicii, proprietate de stat, aflate în

administrarea consiliilor județene sau locale ori în patrimoniul regiilor

autonome de interes local.

Prin art.2 alin.(2) din lege s-a prevăzut posibilitatea vânzării unor astfel de

spații situate în imobile aflate în zona de protecție a monumentelor istorice,

dar numai după ce în prealabil s-a obținut avizul conform al Ministerului

Culturii și Cultelor.

Recurentul a avizat vânzarea spațiilor situate în imobilele aflate în zona de

protecție a ansamblului de arhitectură „Centrul istorice comercial al

municipiului Botoșani”, la cererea Consiliul Local al Municipiului Botoșani,

dar a refuzat întemeiat să acorde aviz pentru spații situate în imobilele

monumente istorice, exceptate de la vânzare de Legea nr.550/2002.

Art.2 alin.(2) din lege privește posibilitatea vânzării numai a spațiilor

comerciale și de prestări servicii situate în zona de protecție a unui monument

istoric, nu și pentru cele aflate în chiar imobilele monumente istorice.

De altfel, o mare parte din spațiile pretinse de reclamante se află tocmai în

cadrul imobilelor monumente istorice, iar altele sunt în afara zonei de

protecție a monumentelor istorice și pentru care nu este necesar avizul Ministerului

Culturii și Cultelor.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, va fi casată sentința

recurată și, pe fond, se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.