ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 594/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 573/COM din 13 martie 2001, Tribunalul Constanța, secția

comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.M.I. D.N. Constanța în

contradictoriu cu pârâta S.C. G. G & I SRL Constanța și a obligat-o pe

pârâtă către reclamantă la plata sumei de 90.967.719 lei cu titlu de

despăgubiri civile, precum și la plata sumei de 6.133.063 lei reprezentând

cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta, însă fără a-l motiva în fapt și în

drept și fără a-l timbra și, prin decizia civilă nr. 608/COM din 14 iunie 2001,

Curtea de Apel Constanța l-a anulat, ca netimbrat.

În

pronunțarea acestei sentințe, tribunalul a reținut că deși pentru termenul de

judecată din 14 iunie 2001, apelanta a fost citată cu mențiunea de a-și timbra

apelul cu 3.052.500 lei taxă judiciară de timbru, aceasta nu a înțeles să-și

îndeplinească obligația, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva

deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta S.C. G. G & I SRL

Constanța, criticând-o pentru nelegalitate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5

C. proc. civ. și solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de apel.

Recurenta

– pârâtă susține astfel că nu a primit citație pentru termenul când s-a

soluționat cauza și, deci, procedura de citare a fost, fie neîndeplinită, fie

viciată, întrucât fiind vorba despre citarea unei societăți comerciale, citația

trebuia dată prin înmânare, ștampilare și nu prin afișare sau alt mod de

comunicare.

Ca

atare, arată că nu a fost încunoștiințată despre termenul fixat, de instanță,

pentru a putea depune motivele de apel și taxa de timbru.

Recursul

nu este fondat.

Din

examinarea actelor dosarului se constată următoarele:

Afirmația

recurentei în sensul că nu a fost legal citată în cauză, fiind în

imposibilitate de a depune motivele de recurs și de a timbra corespunzător

calea de atac formulată este lipsită de susținerea actelor existente la dosar.

Este

evident că pârâta își putea motiva apelul (în fapt și în drept) chiar prin

cererea de declarare a acestei căi de atac și, de asemenea, că avea

posibilitatea achitării taxelor de timbru din momentul depunerii cererii de

apel, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin.(1) din Legea nr. 146/1997,

taxele de timbru se plătesc anticipat.

Cum

recurenta nu a procedat potrivit celor mai sus arătate, se impunea ca până la

cel mai târziu primul termen de stabilit de instanță (prima zi de înfățișare –

pentru depunerea motivelor de apel), aceasta să dea curs obligațiilor ce îi

reveneau, respectiv timbrarea și motivarea apelului.

Examinând

dovada de citare existentă la dosar apel, rezultă însă că apelanta – pârâtă a

fost legal citată pentru termenul stabilit de instanță la data de 14 iunie

2001, - procedându-se la afișarea citației pe ușa principală, deoarece nici o

persoană dintre cele abilitate să primească actul nu a fost găsită la sediul

acesteia.

Ca

atare, cum nu se constată nici o încălcare a dispozițiilor art. 92 alin. (4),

art. 92

1

și nici ale art. 89 alin. (1) și art. 100 C. proc. civ.,

urmează a reține că nu există motive de casare a hotărârii pronunțată de curtea

de apel în baza art. 304 pct. 5 din același cod și, în consecință, aceasta va

fi menținută și se va respinge recursul declarat de pârâta S.C. G. G & I

SRL Constanța, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. G. G & I SRL

Constanța, împotriva deciziei nr. 609 din 14 iunie 2001 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.