ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 594/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 573/COM din 13 martie 2001, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.M.I. D.N. Constanța în contradictoriu cu pârâta S.C. G. G & I SRL Constanța și a obligat-o pe pârâtă către reclamantă la plata sumei de 90.967.719 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum și la plata sumei de 6.133.063 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, însă fără a-l motiva în fapt și în drept și fără a-l timbra și, prin decizia civilă nr. 608/COM din 14 iunie 2001, Curtea de Apel Constanța l-a anulat, ca netimbrat.

În pronunțarea acestei sentințe, tribunalul a reținut că deși pentru termenul de judecată din 14 iunie 2001, apelanta a fost citată cu mențiunea de a-și timbra apelul cu 3.052.500 lei taxă judiciară de timbru, aceasta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta S.C. G. G & I SRL Constanța, criticând-o pentru nelegalitate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Recurenta – pârâtă susține astfel că nu a primit citație pentru termenul când s-a soluționat cauza și, deci, procedura de citare a fost, fie neîndeplinită, fie viciată, întrucât fiind vorba despre citarea unei societăți comerciale, citația trebuia dată prin înmânare, ștampilare și nu prin afișare sau alt mod de comunicare.

Ca atare, arată că nu a fost încunoștiințată despre termenul fixat, de instanță, pentru a putea depune motivele de apel și taxa de timbru. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele: Afirmația recurentei în sensul că nu a fost legal citată în cauză, fiind în imposibilitate de a depune motivele de recurs și de a timbra corespunzător calea de atac formulată este lipsită de susținerea actelor existente la dosar. Este evident că pârâta își putea motiva apelul (în fapt și în drept) chiar prin cererea de declarare a acestei căi de atac și, de asemenea, că avea posibilitatea achitării taxelor de timbru din momentul depunerii cererii de apel, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin.(1) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat.

Cum recurenta nu a procedat potrivit celor mai sus arătate, se impunea ca până la cel mai târziu primul termen de stabilit de instanță (prima zi de înfățișare – pentru depunerea motivelor de apel), aceasta să dea curs obligațiilor ce îi reveneau, respectiv timbrarea și motivarea apelului. Examinând dovada de citare existentă la dosar apel, rezultă însă că apelanta – pârâtă a fost legal citată pentru termenul stabilit de instanță la data de 14 iunie 2001, - procedându-se la afișarea citației pe ușa principală, deoarece nici o persoană dintre cele abilitate să primească actul nu a fost găsită la sediul acesteia. Ca atare, cum nu se constată nici o încălcare a dispozițiilor art. 92 alin. (4), art. 92 1 și nici ale art. 89 alin. (1) și art. 100 C. proc.

civ., urmează a reține că nu există motive de casare a hotărârii pronunțată de curtea de apel în baza art. 304 pct. 5 din același cod și, în consecință, aceasta va fi menținută și se va respinge recursul declarat de pârâta S.C. G. G & I SRL Constanța, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta S.C. G. G & I SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 609 din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.