ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 444/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Corpul Gardienilor Publici .Oradea împotriva deciziei nr.341/A-C din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal au lipsit părțile. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal timbrat și că recurentul Corpul Gardienilor Publici Oradea a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care pricina a fost reținută spre soluționare. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 mai 1999, reclamanta G.P.S.

Marghita, a chemat în judecată pe pârâtul Corpul Gardienilor Publici Oradea, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 81.393.825 lei cu titlu de daune cauzate prin neasigurarea corespunzătoare a pazei de către angajații săi conform obligațiilor asumate prin contract, la magazia centrală, din care au fost furate bunuri în valoarea precizată în cerere. Prin sentința civilă nr.73/LC din 1 februarie 2001, Tribunalul Bihor Oradea (investit prin hotărâre declinatorie de competență) a admis acțiunea în parte și a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 66.716.250 lei cu titlu de despăgubiri plus 5.558.630 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâtul Corpul Gardienilor Publici Bihor-Oradea, a fost respins ca nefondat prin decizia nr.341 din 26 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în esență, la fel ca prima instanță, că, în realitate pârâtul nu contestă producerea furtului și implicit a existenței prejudiciului, ci numai modul de evaluare al acestuia pe motiv că la stabilirea cuantumului despăgubirilor nu a fost invitat să participe și un reprezentant al său. Or, au reținut instanțele ,chiar în această situație dacă pârâtul nu era de acord cu evaluarea prejudiciului, acesta putea să formuleze ulterior încheierii procesului verbal, obiecțiuni prin care să ceară reevaluarea bunurilor furate, fie să ceară pe parcursul procesului completarea probelor cu o expertiză contabilă și nu să conteste, fără nici o probă, datele stabilite de comisia de evaluare prin procesul verbal menționat.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul Corpul Gardienilor Publici Bihor-Oradea, susținând că, față de dispozițiile art.VI din contract, prin care se prevede în mod expres cine și cum stabilește prejudiciul, în cauză, greșit instanțele au dat eficiență constatărilor din procesul verbal din 20 mai 1998, care este un act unilateral, și deci nu poate produce nici un efect în lipsa participării reprezentantului său. Mai susține pârâtul că, în considerarea art.11 lit.b din contract, a trimis un reprezentant la sediul reclamantei pentru a participa la evaluarea pagubelor, însă în momentul în care s-a prezentat pentru întocmirea procesului verbal, aceasta i-a comunicat că prejudiciul a fost stabilit, ceea ce denotă reaua credință a acesteia în relațiile cu recurentul.

În concluzie, susține recurentul, că în mod greșit a fost obligat la plata despăgubirilor, în baza unei liste de inventar întocmită unilateral de către reclamantă, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond respingerea acțiunii. Recursul declarat de pârât nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar rezultă că părțile au stabilit, potrivit prevederilor coroborate ale art.10 și 11 din contractul de prestări servicii, pază și ordine, condițiile în care poate fi angajată răspunderea pârâtului pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor asumate care au generat pagube în patrimoniul beneficiarului, stabilind totodată modalitatea prin care va fi evaluat prejudiciul, în care sens se va numi o comisie formată din specialiști de la ambele părți contractante, care va întocmi un proces verbal din care să rezulte întinderea prejudiciului pornind de la valoarea la care au fost înregistrate bunurile păzite.

Este adevărat că în speță, din examinarea procesului verbal din 20 mai 1998, rezultă că la întocmirea acestuia (prin care s-au constatat diferențe în minus conform listelor de inventar în valoare de 66.716.250 lei) nu a participat nici un reprezentant al pârâtului, însă această situație nu este de natură a infirma realitatea constatărilor comisiei, din moment ce pârâtul, deși putea, nu a cerut ulterior încheierii actului o nouă inventariere la care să participe și reprezentantul său. Pe de altă parte dacă pârâtul considera că prejudiciul nu a existat sau a fost supraevaluat, putea să ceară instanței ca pe calea expertizei judiciare să se facă o nouă evaluare a bunurilor care au fost sustrase, în raport cu valoarea de inventar a acestora.

Or, neprocedând așa, se constată că într-adevăr pârâtul a dat dovadă de pasivitate, mulțumindu-se așa cum bine au reținut instanțele să conteste cuantumul prejudiciului, fără a propune probe în vederea stabilirii cât mai exacte a întinderii acestuia. Pe de altă parte, se constată că pârâtul nu produce nici o probă care să ateste, așa cum susține, că s-ar fi prezentat printr-un reprezentant al său la sediul reclamantei în vederea întocmirii procesului verbal și că aceasta ar fi refuzat să facă o nouă evaluare a pagubelor în prezența sa, pe motiv că deja s-a stabilit prejudiciul. De altfel, prin adresa nr.31 din 7 ianuarie 2003 (fila 10 recurs) pârâtul recunoaște integral debitul constatat prin sentința civilă nr.73/2001, precizând că deja a achitat din acesta suma de 10.000.000 lei cu ordinul de plată nr.130/27 mai 2002, ceea ce demonstrează că, în realitate toate apărările sale sunt făcute pro cauza.

Așa fiind, recursul pârâtului urmează a fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Corpul Gardienilor Publici Oradea împotriva deciziei nr.341/A/C din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.