ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2725/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția I penală, prin sentința

nr. 14 din 9 ianuarie 2003 a schimbat încadrarea juridică a faptei din

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 174, și art. 175 lit. d) C. pen. și, în baza

acestui text de lege a condamnat pe inculpata Ș.N. la 10 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de

arest a inculpatei și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata detenției

preventive de la 18 august 2002 la zi.

A luat act că partea vătămată V.N. nu s-a constituit

parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat-o pe

inculpată să plătească statului 2.200.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărătorul din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că inculpata era angajată ca menajeră la

V.O. cu care avea dese conflicte verbale.

În după-amiaza zilei de 17 august 2002, a început un

nou conflict și pentru că victima vocifera și țipa, inculpata i-a pus mâna la

gură și la nas, apăsând cu intensitate. Totodată, inculpata a introdus victimei

o batistă în gură, cu care prilej i-a rupt și un dinte, care a rămas în bronhia

dreaptă.

Victima bolnavă și imobilizată la pat a decedat,

raportul de necropsie stabilind că moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin

obstrucționarea căilor respiratorii și aspirarea de corpuri străine

interbronșic drept.

Apelul declarat de inculpată prin care a criticat

sentința sub aspectul încadrării juridice dată faptei, solicitând schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută

de art. 183 C. pen., a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia nr. 86/A din 19 februarie 2003.

Împotriva acestei decizii inculpata a declarat

recurs, reiterând în primul motiv, pe cel formulat la instanța de apel,

solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece nu a avut

intenția să suprime viața victimei.

Critica este nefondată.

Procedând în modul corect stabilit de cele două

instanțe, la obturarea cu mâna, apoi cu o batistă a căilor respiratorii și

apăsând cu intensitate încât s-a rupt un dinte care a fost aspirat în plămâni,

asupra victimei în vârstă de 79 ani, bolnavă și imobilizată la pat, este

evident că inculpata a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a acceptat, chiar

dacă nu l-a dorit.

În această situație, nu se poate susține că fapta

constituie doar infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, întrucât nu a

lipsit intenția de a ucide, iar rezultatul este preaeterintențional.

Printr-un al doilea motiv formulat, inculpata a

susținut că pedeapsa aplicată este prea mare, avându-se în vedere faptul că

este bolnavă și are o situație familială gravă.

Instanța a avut în vedere circumstanțele atenuante

ale inculpatei, le-a recunoscut ca atare și le-a dat eficiența corespunzătoare,

aplicând o pedeapsă situată cu 5 ani sub minimul special prevăzut pentru

infracțiunea respectivă, astfel că, o nouă reducere nu s-ar justifica.

Neconstatându-se nici motive care se iau în

considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat, urmând a se respinge

ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Din durata pedepsei aplicate, urmează a se deduce

perioada arestării preventive de la 18 august 2002, la data pronunțării acestei

decizii,

Mai urmează a obliga pe recurentă la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata

Ș.N. împotriva deciziei penale nr. 86/A din 19 februarie 2003 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de

la 18 august 2002, la 6 iunie 2003.

Obligă recurenta să plătească statului 1.000.000 lei

cheltuieli judiciare.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 iunie 2003.