ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4943/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 octombrie 2001

S.C. E. S.A., sucursala de distribuție Deva, a solicitat emiterea unei

ordonanțe prin care să fie somată debitoarea S.C. M. S.A., filiala D., sucursala

P.R., să achite suma de 72.060.932.942 lei recunoscută prin extrasul de cont

din 9 iunie 2001.

Prin ordonanța nr. 113 din 16 ianuarie 2002

Tribunalul Hunedoara a admis cererea creditoarei formulată în temeiul O.G. nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, iar debitoarea a fost somată să plătească

suma de 71.952.777.963 lei reprezentând contravaloare energie electrică,

reactualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, în termen de

30 de zile de la rămânerea irevocabilă a ordonanței.

Împotriva acestei ordonanțe filiala D. S.A. Deva,

EM Teliuc a formulat acțiune în anulare susținând că datoria sa a scăzut cu

suma de 417.000.000 lei prin semnarea unui ordin de compensare, iar pe de altă

parte, din cauza blocajului economic a fost în imposibilitate de a-și onora

obligațiile față de terți.

Prin sentința nr. 1912 din 10 septembrie 2002

Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, a

declinat competența soluționării acțiunii în anulare în favoarea Curții de Apel

Alba Iulia cu motivarea că potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ. litigiile

comerciale având o valoare de peste 10 miliarde lei se judecă în primă instanță

de către curtea de apel.

La Curtea de Apel Alba Iulia acțiunea a fost

înregistrată sub nr. 5429/2002 iar prin sentința civilă nr. 203 din 9 decembrie

2002 s-a respins ca tardivă acțiunea în anulare formulată de pârâta debitoare.

Cu actul înregistrat la 6 ianuarie 2003 filiala  P.R.

Teliuc S.A. din structura CNCAF M. S.A. a formulat recurs împotriva acestei

sentințe, fără a încadra motivele în dispozițiile art. 304  C. proc. civ. și

susținând că hotărârea a fost pronunțată față de o unitate fără personalitate

juridică, iar pe de altă parte că întârzierea în depunerea acțiunii în anulare

s-a datorat lipsei consilierului juridic și modului în care au circulat actele

de procedură.

Recursul formulat de pârâta-debitoare este

nefondat.

Din actele dosarului rezultă că atât somația de

plată cât și acțiunea în anulare au fost făcute către filiala P.R. din M. S.A.,

care era debitoarea intimatei S.C. E. S.A. Deva, fiind înmatriculată la O.R.C.

Hunedoara cu nr. J20/843/2002, prima critică vizând lipsa personalității

juridice a recurentei urmând a fi respinsă.

Cât privește termenul în care a fost formulată

acțiunea în anulare, recurenta nu a contestat depășirea celor 30 zile prevăzute

de art. 8 din O.G. nr. 5/2001 în redactarea avută înainte de aprobarea ei prin

Legea nr. 295/2002, dar a invocat motive legate de modul cum s-au făcut

comunicările actelor de procedură între filială și societatea comercială,

precum și de lipsa consilierului juridic, motive ce nu sunt de natură să

conducă la schimbarea soluției curții de apel, care, în mod justificat a

respins ca tardivă acțiunea în anulare.

Pentru aceste considerente, recursul pârâtei

debitoare va fi respins ca nefondat, conform art. 312  C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta C.N.C.A.F. M. S.A., filiala P.R. împotriva sentinței nr.

203 din 9  decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 10 decembrie 2003.