ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1632/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 376 din 3

decembrie 2003, Tribunalul Ialomița a condamnat pe inculpatul T.I. la 7 ani și

6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la 4

ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 –

art. 209 lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul T.I. va executa pedeapsa cea mai grea de

7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 și art.

71 C. pen.

S-a confiscat de la inculpatul T.I.

o toporișcă, o geantă de voiaj, două cuțite, o pereche de pantofi, o pereche

șosete, un maiou, o pungă din plastic, pantaloni trening, o bucată polizor.

S-a luat act că părțile vătămate

F.I. și N.P. nu se constituie părți civile.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la 15.000.000 lei

despăgubiri civile față de partea civilă O.V.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri,

prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

În noaptea de 13 iulie 2003,

inculpatul T.I. a sustras o bovină de la domiciliul părții vătămate O.V. din

comuna Sălcioara, județul Ialomița.

Ulterior, în noaptea de 19 iulie

2003 a dispărut o altă bovină din grajdul locuitoarei N.P. din comuna Axintele,

satul Horia, județul Ialomița.

În ziua de 21 iulie 2003, martorul

D.V., cioban la o stână, a sesizat organele de poliție din comuna Axintele că a

găsit o bovină legată de un stâlp de înaltă tensiune, care se afla într-un lan

de floarea-soarelui.

Întrucât pe raza localităților

Sălcioara și Axintele din județul Ialomița au mai fost sustrase animale,

organele de poliție, împreună cu F.I., primarul comunei Sălcioara și alți

cetățeni au hotărât să facă o pândă, în care scop, în noaptea de 22 iulie 2003,

în jurul orei 23,00, s-au deplasat la sola de floarea-soarelui, unde se afla

legată bovina, poziționându-se la circa 10 m de aceasta.

În jurul orei 23,30, în zonă au

apărut inculpații T.I. și D.T., care, potrivit înțelegerii prealabile s-au

deplasat la bovina legată de stâlp, cu scopul de a o lua sau sacrifica.

Ajungând în apropierea persoanelor

care făceau pânda, F.I. s-a ridicat brusc de la sol, somând cei doi inculpați

să rămână pe loc.

În acest moment, inculpatul T.I.,

având în mână un topor l-a lovit pe F.I. la nivelul capului, în zona feței,

după care a fugit. F.I. s-a aruncat asupra inculpatului D.T., reușind să-l

imobilizeze.

Urmare a loviturii cu toporul

primită de F.I., acesta a suferit vătămări ce au necesitat pentru vindecare

12-15 zile de îngrijiri medicale, rămânând cu deficit estetic permanent la față.

Prin decizia penală nr. 35/ A din 22

ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul T.I., prin care se solicita reducerea

pedepsei.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se redozarea pedepselor.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut corect

situația de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, în raport cu

care au stabilit o încadrarea juridică corectă, aplicând inculpatului pedepse

corespunzătoare.

Se apreciază că pedepsele de 7 ani

și 6 luni și, respectiv, 4 ani închisoare aplicate inculpatului T.I. sunt

corect individualizate, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen., printre care și gradul ridicat de pericol social al faptelor

săvârșite, frecvența acestora, precum și elementele care caracterizează

persoana, în special faptul că este recidivist, suferind, în antecedente, alte

două condamnări pentru infracțiuni de furt calificat.

Ca atare, în mod corect s-a apreciat

că pedepsele aplicate inculpatului constituie un minimum necesar realizării

scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, constatând neîndeplinită cerința motivului

de recurs invocat, iar din examinarea din oficiu a hotărârilor atacate

nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

T.I., va deduce din pedeapsa de executat timpul arestării preventive și îl va

obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 35/ A din 22 ianuarie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 iulie 2003 la 24 martie

2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 martie 2004.