ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2987/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60 din 26

ianuarie 2004, Tribunalul Timiș a respins contestația la executare formulată de

condamnatul B.G.D, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 500.000 lei din care 200.000 lei reprezintă

onorariul apărătorului din oficiu.

S-a reținut că, prin cererea

formulată la data de 5 ianuarie 2004, contestatorul B.G.D. condamnat la

pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin

sentința penală nr. 383/2003 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.

1058/P/2003, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată,

considerată prea severă.

Instanța de fond a respins

contestația la executare, constatând că în cauză nu sunt întrunite cerințele

articolului 461 C. proc. pen.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 89/ A din 15 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs contestatorul B.G.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

pronunțate și, pe fond, admiterea contestației la executare formulate, întrucât

nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că este nefondat.

Art. 461 C. proc. pen., reglementând

contestația contra executării hotărârii penale, prevede patru situații în care

aceasta poate fi formulată: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era

definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea

prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire

la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, când se invocă

amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de

micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Curtea constată că motivele invocate

de condamnat, referitoare la stabilirea vinovăției și cuantumul pedepsei

aplicate nu se circumscriu celor limitativ prevăzute de lege, neputând face

obiectul acei căi extraordinare de atac.

Așa fiind, Curtea urmează să

respingă recursul condamnatului B.G.D. ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 89/ A din 15 martie

2004 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iunie 2004.