ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 884/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 259 din 13 mai 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpații: - D.J. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 74 și art. 76 C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o perioadă de 4 ani. Conform art. 86 3 C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se prezinte la serviciul de reintegrare socială, ori de câte ori va fi chemat, atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor prevăzute de art. 86 4 C. pen. - M.M. la un an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen.

și art. 99 și următoarele din același cod. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani, urmând ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la serviciul de reintegrare socială de pe lângă Tribunalul Dolj, ori de câte ori va fi chemat. I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. S-a constatat că prejudiciul cauzat prin infracțiune a fost reparat integral. Fiecare dintre cei doi inculpați au fost obligați la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 9 ianuarie 2001, inculpatul D.J. a sustras un număr de 12 fanioane trafo, confecționate din cupru, de la Stația de pompare SRP 6 din cadrul sistemului de irigații Amărăști – Zănoaga, în valoare de 16.701.369 lei, pe care le-a valorificat în interes personal cu ajutorul inculpatului minor M.M.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 436 din 10 octombrie 2002, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a casat în parte hotărârea primei instanțe, în sensul înlăturării prevederilor art. 86 1 și art. 86 3 C. pen., aplicată în cauză, urmând ca cei doi inculpați să execute pedepsele prin privare de libertate. În motivarea deciziei se arată că în alegerea modalității de executare a pedepselor, prima instanță nu a apreciat în mod corespunzător pericolul social sporit al infracțiunii săvârșite, constând în imposibilitatea folosirii unor stații de irigație prin sustragerea componentelor esențiale ale mecanismelor de funcționare, în scopul valorificării acestora în interese personale.

Împotriva menționatei decizii, cei doi inculpați au declarat recurs, în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., susținând că instanța de apel a înlăturat în mod nejustificat aplicarea în cauză a prevederilor art. 86 1 și art. 86 3 C. pen., solicitând casarea acesteia și menținerea soluției adoptate de instanța de fond, care la obligarea modalității de executare a pedepsei a ținut seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen. Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și vinovăția celor doi inculpați, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.

Din probele administrate, care au fost analizate în considerentele hotărârilor pronunțate rezultă, fără dubiu că la data de 9 ianuarie 2001, inculpatul D.J., fost electrician la SC Î.F. SA – Sucursala Dolj, a sustras 12 componente din cupru de la Stația de pompare SRP 6 aparținând sistemului de irigații Amărăști - Zănoaga, în valoare totală de 16.7091.369 lei, pe care le-a valorificat apoi, în interes personal, cu ajutorul inculpatului minor M.M. La individualizarea pedepselor, situate sub minimul special prevăzut de lege, instanța de fond a avut în vedere conduita sinceră a inculpaților și împrejurarea că aceștia nu au mai săvârșit fapte penale, reținând în favoarea lor largi circumstanțe atenuante.

Cum infracțiunea comisă, prin consecințele produse, respectiv avarierea unor stații din sistemul de irigații, prezintă un grad de pericol social sporit, în mod just instanța de apel a înlăturat aplicarea în cauză a prevederilor art. 86 1 C. pen. și a dispus executarea pedepselor prin privarea de libertate, această modalitate de executare a pedepsei fiind de natură a realiza atât reeducarea inculpaților cât și prevenția generală așa cum cer prevederile art. 56 C. pen. Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursurile declarate de cei doi inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații D.J. și M.M. împotriva deciziei penale nr. 436 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, ca nefondate. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 1.100.000 lei, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2003.