ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4069/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 16 martie 2001, reclamantul municipiul București prin Primarul General a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. R. S.A. și S.C. M.I.E. SRL, să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO 3 nr. 1529 din 29 decembrie 1994 asupra terenului situat în București, Șos. Pantelimon și, pe cale de consecință, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 533/1998 încheiat între cele două pârâte. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că S.C. R. S.A. a obținut un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului situat în Șos.

Pantelimon, fără a fi respectate prevederile H.G. nr. 834/1991, pe care, ulterior, l-a înstrăinat cu rea-credință. În consecință, atât certificatul de atestare a dreptului de proprietate, cât și contractul de vânzare-cumpărare sunt lovite de nulitate absolută. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 1194 din 29 octombrie 2001, a respins acțiunea, reținând că nu există vreun motiv de nulitate absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat pârâtei S.C. R. S.A. și nici nu au fost încălcate dispozițiile legale la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu S.C. M.I.E. SRL.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 163/ A din 1 aprilie 2002. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul municipiul București prin Primarul General susținând că în mod greșit instanța a respins apelul, fără a ține seama de faptul că eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 834/1991, ceea ce atrage nulitatea absolută a acestuia și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat ulterior. În plus, terenul în litigiu aparține domeniului privat al municipiului București. Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publică județeană. În speță, au fost respectate cele două condiții cumulative prevăzute de textul de lege menționat, pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, întrucât terenul se afla în patrimoniul societății și era necesar desfășurării activității conform obiectului de activitate prevăzut în actul constitutiv al acesteia.

Astfel, terenul în litigiu a fost trecut în administrarea S.C. R. S.A. (Î.Ț.R.) prin Decretul Consiliului de Stat nr. 10/1977, urmat de cererea de transfer din 1 noiembrie 1982 și Ordinul de transfer emis de Ministerul Industriilor și Construcțiilor de Mașini nr. 15562/1982. Se constată, deci, că terenul în discuție s-a aflat în patrimoniul societății anterior înființării acesteia în baza Legii nr. 15/1990, care în art. 20 alin. (2) prevede că „bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu”, fiind destinat amenajării unei baze sportive. Mai mult, Primăria municipiului București a emis Acordul unic nr. 22904 din 16 aprilie 1991 și Autorizația pentru executare de lucrări nr. 18-P din 19 iunie 1991 privind amenajarea bazei sportive R., beneficiar fiind S.C.

R. S.A. De asemenea, potrivit actului constitutiv al S.C. R. S.A. obiectul de activitate al acesteia cuprinde, între altele, activități și acțiuni social-culturale și sportive. Cât privește înstrăinarea terenului, nu se poate reține că s-a făcut cu nerespectarea condițiilor legale, atât timp cât nici un act normativ nu o interzicea, iar S.C. R. S.A. avea calitate de proprietar atestată prin certificatul în discuție. De altfel, S.C. R. S.A. la 11 ianuarie 1995 a făcut cunoscut Primăriei municipiului București faptul că a dobândit certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO 3 nr. 1529/1994. Susținerea recurentului că terenul aparține domeniului privat al municipiului București nu poate fi primită, întrucât în speță nu se aplică dispozițiile H.G.

nr. 468/1998 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 834/1991, certificatul de atestare a dreptului de proprietate fiind eliberat la 29 decembrie 1994, deci anterior actului normativ invocat. Față de cele ce preced, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 163/ A din 1 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2004.