ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 875/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, la 3 iulie 2002,

reclamanta M.E. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și

Tribunalul Harghita pentru restituirea sumelor reținute înainte de 29 martie

2001 cu titlu de contribuție de 7% la asigurările sociale de sănătate, cu

aplicarea dobânzii legale conform O.G. nr. 9/2000.

Pârâtul Ministerul Justiției a

solicitat chemarea în garanție a Casei OPSNAJ pentru obligarea acesteia, în

cazul admiterii acțiunii, la restituirea sumelor reținute de la reclamantă și

virate în contul chematei în garanție.

Tribunalul Harghita prin sentința

civilă nr. 981din 14 august 2002 a admis acțiunea și cererea de chemare în

garanție formulată de Ministerul Justiției împotriva Casei OPSNAJ și a obligat

chemata în garanție să plătească în locul pârâților către reclamantă, a sumei

de 3.718.238 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în

procent de 7% din ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale

calculate conform O.G. nr. 9/2000.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că deși în cuprinsul art. 60 din Legea nr. 145/1997 nu sunt

menționați și magistrații și personalul auxiliar de specialitate ca fiind

beneficiari ai asigurărilor de sănătate fără plata contribuției lunare, această

dispoziție nu-i exclude pe aceștia și nu presupune existența obligației lor de

a achita contribuția lunară, atâta timp cât Legea specială – 92/1992 – prevede

în mod expres că beneficiază de gratuitate. S-a mai reținut că specificarea în

mod expres – în Legea nr. 118/2001 de aprobare a O.U.G. nr. 179/1999 privind

modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 – a obligativității plății de

către magistrați și personalul auxiliar de specialitate a contribuției de

asigurări denotă că reținerea unor sume cu acest titlu, înainte de apariția

Legii nr. 118/2001 a fost nelegală în condițiile în care actele normative

menționate specificau clar gratuitatea. S-a apreciat că suma necesară a fi

restituită este de la 1 ianuarie 2000, dată la care a intrat în vigoare O.G. nr.

73/1999, privind impozitul pe venit pentru că reclamanta a suferit o diminuare

pe venit începând cu acea dată. S-a explicat acest mecanism pe împrejurarea că

O.G. nr. 73/1999 a abrogat art. 52 care specifica impozitul pe venit, iar

contribuția de asigurări se reținea din impozitul pe venit sau din veniturile

nete, în cazul neimpozitării acesteia.

Curtea de Apel Miercurea Ciuc prin

decizia civilă nr. 980/R din 15 noiembrie 2002 a respins ca nefondate

recursurile pârâților Ministerul Justiției și Casei OPSNAJ.

Împotriva celor două hotărâri mai

sus prezentate Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat recurs în anulare solicitând casarea acestora, cu

respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea recursului întemeiat

art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ. s-au

invocat dispozițiile Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate

care nu încadrează între persoanele exceptate de la plata contribuției

obligatorii, cu acest titlu, pe magistrați sau personalul auxiliar de

specialitate.

Dispozițiile acestei din urmă legi

sunt incidente pentru punerea în practică a prevederilor art. 99 și art. 141

din Legea nr. 92/1992 întrucât la Legea nr. 145/1997 se face trimiterea, în mod

expres, prin H.G. nr. 409/1998, elaborată în temeiul art. 99 alin. (2) din Legea

organizării judecătorești.

Recursul în anulare este fondat și

se va admite pentru următoarele considerente.

Prin Legea nr. 142/1997 privind

modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 s-au introdus două art. 99 și art.

141 aplicabile magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Aceste

noi reglementări au instituit pentru categoriile arătate, dreptul de a

beneficia în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.

Condițiile de acordare, în mod

gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, potrivit

dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, urmând a se stabili prin

Hotărâre de Guvern în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii de

modificare a legii de organizare judecătorească.

H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998

(publicată în M. Of., nr. 275/1998) privind condițiile de acordare, în mod

gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru magistrați,

personalul auxiliar de specialitate și membrilor de familie ai acestora, a

stabilit în art. 1, că “magistrații în activitate sau pensionari precum și

soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod

gratuit de servicii de asistență medicală, de medicamente și proteze, în

condițiile Legii nr. 145/1997 publicată în M. Of., nr. 178 din 31 iulie 1997 și

ale prezentei hotărâri”.

Legea nr. 145/1997, legea

asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998

stabilește principiul obligativității asigurărilor sociale de sănătate precum

și principiile solidarității și subsidiarității în baza cărora funcționează

această categorie de asigurări.

Regula generală instituită de

această lege este exprimată în art. 4 în termeni clari de normă imperativă:

“sunt supuse în mod obligatoriu asigurării potrivit prezentei legi cetățenii

români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința

în România; asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările

sociale de sănătate”.

Contribuția lunară este fixată la 7%

de art. 52 din aceeași lege.

De la această regulă legea instituie

două categorii de persoane care sunt exceptate.

O primă categorie este arătată

limitativ de art. 6 care enumeră persoanele care beneficiază de asigurarea de

sănătate, fără plata contribuției, și anume:

- copiii și tinerii până la 26 de

ani dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din

muncă;

- persoane cu handicap care nu

realizează venituri din muncă;

- soț, soție, părinți, bunici fără

venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;

- persoane ale căror drepturi sunt

stabilite prin legi speciale – Decretul-lege nr. 118/1990 – persecutați

politic, Legea nr. 44/1994 – veteranii de război, Legea nr. 42/1990 – eroi

martiri – dacă nu realizează alte venituri decât cele prevăzute de drepturile

bănești acordate de lege precum și cele provenite din pensii.

Toate

aceste patru categorii de persoane se caracterizează prin faptul că nu

realizează venituri din muncă.

O a doua categorie de excepții este

cuprinsă în art. 55 din lege care enumeră persoanele asigurate prin efectul

legii cu scutire de plată a contribuției pentru asigurări sociale de sănătate.

Sunt persoane care în mod temporar sunt private de venituri din muncă și anume:

militarii în termen, persoane aflate în concediu medical, persoane aflate în

detenție privativă de libertate și beneficiarii formelor de ajutor social

potrivit Legii nr. 67/1995.

Este așadar limpede că ideea de

scutire de plata contribuției lunare este impusă și acordată de lipsa surselor

de venit.

H.G. nr. 409/1998, în realizarea

dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, explică în art. 3

condițiile în care se acordă gratuitatea asistenței medicale: „contribuțiile

personale, stabilite potrivit dispozițiilor legale, suportate de persoanele

prevăzute în art. 1 pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de

medicamente și proteze se decontează acestora, pe bază de documente

justificative, din bugetul Ministerului Justiției sau, după caz, al

Ministerului Public ori al Curții Supreme de Justiție”.

Este adevărat că Legea nr. 92/1992

este lege specială care introduce dreptul la asistență medicală, medicamente și

proteze gratuite, dar gratuitatea prevăzută în legea specială se realizează în

condițiile Legii nr. 145/1997, după cum o spune H.G. nr. 409/1998 emisă în

temeiul Legii speciale 92/1992. În alți termeni, persoanele cărora li se aplică

prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 sunt ținute la plata

contribuției lunare de 7% stabilită de Legii nr. 145/1997.

Gratuitatea instituită de legea

specială se traduce potrivit - H.G. nr. 409/1998 - prin decontarea, pe baza

documentelor justificative, a prețului suportat de persoanele îndreptățite

pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și

proteze. Actul normativ emis pentru stabilirea condițiilor de acordare a

acestei gratuități nu prevede rambursarea plății contribuției lunare de

asigurări sociale de sănătate.

Mai mult de atât, în Normele comune

nr. 318/PB/64/807/C/1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției și Curții

Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție emise

în aplicarea H.G. nr. 409/1998 se prevede expres în pct. 6/I că beneficiază de

gratuitățile prevăzute de art. 1 al H.G. nr. 405/1998 soțul sau soția

magistraților și pensionarilor dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de

asigurări de sănătate sau că fac parte din categoriile de persoane care,

potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de

sănătate.

Este de reținut că prin Legea nr.

118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999, privind

modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a dobândit

următorul conținut: „magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul

sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit

de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării

dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de

sănătate”.

Împrejurarea că precizarea expresă a

necesității plății contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate

are o consacrare legislativă ulterioară nu conduce la concluzia că anterior

acestei reglementări nu se datora contribuția lunară. În speță nu este vorba de

nerectroactivitatea legii ci de corecta interpretare și aplicare a legii.

Această sumă era datorată în temeiul Legii nr. 145/1997 și actelor normative

(H.G. nr. 405/1998 elaborate în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor

art. 99 și 141 din Legea nr. 92/1992 care fac trimitere expresă la

aplicabilitatea, în acest caz, a regulilor impuse de legea asigurărilor sociale

de sănătate.

Din economia Legii nr. 145/1997 se

desprinde ideea că legiuitorul a urmărit să excepteze de la plata contribuției

lunare numai persoanele care nu realizează venituri sau care sunt lipsite de

venituri pe o perioadă determinată de timp.

Pentru considerentele arătate și

văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ. se va admite recursul în anulare,

se vor casa hotărârile criticate și pe fond, se va respinge acțiunea

reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

deciziei nr. 980/R din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, precum

și sentinței civile nr. 981 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita, pe care

le casează.

Pe fond, respinge acțiunea formulată

de reclamanta M.E. ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.