ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6027/2003

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 aprilie 2003 petentul V.T. a formulat o plângere prin care a solicitat infirmarea rezoluției pronunțată în dosarul nr. 35/P/2002, de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și, în consecință, să se dispună continuarea cercetărilor, evaluarea prejudiciilor și recuperarea lor de la bugetul de stat, identificarea vinovaților și tragerea lor la răspundere penală. Petentul s-a referit la lucrătorii de poliție din cadrul secției I poliție și procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, reclamându-i că au tergiversat cercetările, în dosarul nr. 341/P/1993 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București; pe timpul cercetărilor au fost emise mai multe documente false; au fost folosite documente false în fața instanțelor de judecată; Institutul de Criminalistică din I.G.P.

a întocmit un raport de expertiză pe baza unei rezoluții din partea secției 1 poliție în mod nejustificat și în scopul preconstituirii de probe; dosarul nr. 341/P/1993 a dispărut din sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, la data de 25 mai 1995 s-a dispus reconstituirea lui și astfel, în mod nejustificat, nu au fost cercetați vinovații. Prin sentința nr. 3 din 7 octombrie 2003 Curtea Militară de Apel a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din 20 mai 2002 a Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, în dosarul nr. 35/P/2002. Pentru a pronunța astfel s-a reținut că prin rezoluția din 20 mai 2002 s-a dispus neînceperea urmării penale față de lucrătorii de poliție reclamați, disjungerea cauzei privind pe procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și declinarea competenței soluționării acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de apel București.

Întrucât prin rezoluția dată nu s-a îngrădit dreptul persoanei nemulțumită de soluționarea plângerii să se adreseze justiției, s-a apreciat că plângerea este inadmisibilă. Împotriva sentinței petentul a declarat recurs, fără a-l motiva în scris, iar la termenul de azi nu s-a prezentat. Verificând actele dosarului se constată că instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 278 C. proc. pen. și art. 21 din Constituția României, corect a reținut că prin rezoluția atacată nu au fost luate măsuri ori constituite acte de urmărire penală, care să aibă ca rezultat finalizarea cercetării penale în întregul său, prin aceasta dispunându-se, cu privire la procurori, disjungerea și declinarea competenței soluționării cauzei.

Așa fiind, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de petiționarul V.T. împotriva sentinței nr. 3 din 7 octombrie 2003 a Curții Militare de Apel, ca nefondat. Obligă pe petiționar, să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2003.