ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6027/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 25 aprilie 2003 petentul V.T.

a formulat o plângere prin care a solicitat infirmarea rezoluției pronunțată în

dosarul nr. 35/P/2002, de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel

și, în consecință, să se dispună continuarea cercetărilor, evaluarea

prejudiciilor și recuperarea lor de la bugetul de stat, identificarea

vinovaților și tragerea lor la răspundere penală. Petentul s-a referit la

lucrătorii de poliție din cadrul secției I poliție și procurorii de la Parchetul

de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, reclamându-i că au tergiversat

cercetările, în dosarul nr. 341/P/1993 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului

1 București; pe timpul cercetărilor au fost emise mai multe documente false; au

fost folosite documente false în fața instanțelor de judecată; Institutul de

Criminalistică din I.G.P. a întocmit un raport de expertiză pe baza unei

rezoluții din partea secției 1 poliție în mod nejustificat și în scopul

preconstituirii de probe; dosarul nr. 341/P/1993 a dispărut din sediul

Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, la data de 25 mai 1995

s-a dispus reconstituirea lui și astfel, în mod nejustificat, nu au fost cercetați

vinovații.

Prin sentința nr. 3 din 7 octombrie

2003 Curtea Militară de Apel a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de

petent împotriva rezoluției din 20 mai 2002 a Parchetului Militar de pe lângă

Curtea Militară de Apel, în dosarul nr. 35/P/2002.

Pentru a pronunța astfel s-a reținut

că prin rezoluția din 20 mai 2002 s-a dispus neînceperea urmării penale față de

lucrătorii de poliție reclamați, disjungerea cauzei privind pe procurorii de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și declinarea

competenței soluționării acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de

apel București.

Întrucât prin rezoluția dată nu s-a

îngrădit dreptul persoanei nemulțumită de soluționarea plângerii să se adreseze

justiției, s-a apreciat că plângerea este inadmisibilă.

Împotriva sentinței petentul a

declarat recurs, fără a-l motiva în scris, iar la termenul de azi nu s-a

prezentat.

Verificând actele dosarului se

constată că instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 278 C. proc.

pen. și art. 21 din Constituția României, corect a reținut că prin rezoluția

atacată nu au fost luate măsuri ori constituite acte de urmărire penală, care

să aibă ca rezultat finalizarea cercetării penale în întregul său, prin aceasta

dispunându-se, cu privire la procurori, disjungerea și declinarea competenței

soluționării cauzei.

Așa fiind, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petent.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

petiționarul V.T. împotriva sentinței nr. 3 din 7 octombrie 2003 a Curții

Militare de Apel, ca nefondat.

Obligă pe petiționar, să plătească

statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 decembrie 2003.