ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare,

în Dosarul său nr. 55/P/2010, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) și (6)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale

față de procurorul militar general de brigadă magistrat I.V., sub aspectul

infracțiunilor de abuz în serviciu în contra intereselor, prevăzută de art. 246

C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 din același cod, fals

intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., complicitate la infracțiunea de

furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208, art. 209

din același cod, precum și infracțiunea de nerespectare a hotărârilor

judecătorești prevăzută de art. 271 C. pen.

A.I. și-a

motivat plângerea pe considerente de genul: „… magistratul, prin rezoluția

adoptată la 03 martie 2010 pentru cauza Dosarului nr. 113/II/2010 al Secției

Parchetelor Militare esclude actele probatorii, inserează o mulțime de falsuri

intelectuale în motivarea soluției, tocmai pentru a justifica respingerea

plângerii formulate în decizia nr.  2/P/2010, același procuror militar refuză

să valorifice unul din actele probatorii ale furtului calificat dovedit prin

situația de lucru rețea gaze naturale str. Vasile Goldiș, având nr. 797 din 7

iulie 1999, atașată la plângerea din 22 februarie 2010, astfel devine complice

la furt calificat”.

Același

petent, ca despăgubire pentru „abuzuri”, cere daune de 1 milion de euro.

Verificând

plângerea prin studierea celor susținute cât și prin examinarea înscrisurilor

depuse, la acestea adăugându-se, susține organul judiciar, lucrări cu caracter

asemănător sau identic, petentul inițiindu-le de-a lungul anilor împotriva

judecătorilor și procurorilor care au soluționat sesizări, s-a constatat că Dosarul

nr. 55/P/2010 s-a format urmare acelei plângeri, dar care este precedată de

dosarul nr. 85/P/2009, nr. 69/P/2009, nr. 60/P/2009, nr. 21/P/2009, nr. 8/P/2009,

nr. 9/P/2009, nr. 17/P/2008, nr. 18/P/2008, nr. 30/P/2009, nr. 22/P/2007, o

asemănare până la identitate având o lucrare ce a făcut obiectul rezoluției nr.

79/VIII/1 din 27 februarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Procurorul

Militar I.V., în calitate de șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție soluționase, de-a

lungul timpului, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen.

plângerile aceluiași petent împotriva soluțiilor dispuse de procurorii secției

respective, exemplu lucrarea nr. 113/II/2010 din 03 martie 2010, în aceasta

dispunând motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Referitor

încheierii nr. 63 din 05 mai 2003 la care trimisese petentul, aceasta fusese

pronunțată de Completul de 9 judecători ai Curții Supreme de Justiție, obiectul

formându-l cererea petiționarului de revizuire a deciziei nr. 106 din 07

octombrie 2002 a instanței supreme, prin hotărâre dispunându-se trimiterea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru efectuarea actelor de cercetare

prevăzute de art. 399 C. proc. pen., acestea s-au realizat, prin sentința

penală nr. 128 din 8 octombrie 2003 Tribunalul Militar Timișoara respingând

cererea de revizuire.

Ca atare,

nu se regăsește vreun element constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 271

C. pen.

Plângerea

petentului, întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă

ca neîntemeiată prin rezoluția din 18 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

lucrarea nr. 1119/C/2010.

Ulterior,

respectiv la 28 iunie 2010, sub nr. 21655 s-a înregistrat plângerea formulată

de A.I. în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

(1) C. proc. pen.,

petentul motivând-o pe considerente de genul: „.. la cercetarea plângerii se

exclud datele probatorii și se adoptă soluție cu nerespectarea hotărârilor

judecătorești definitive și executorii, prin falsurile intelectuale se

protejează infracțiunile comise de parchete și instanțe care au refuzat

revizuirea cauzei, decizia nr. 01 din decizia nr. 199/2003 al Curții Militare

de Apel București a fost pronunțată cu procedură neîndeplinită…”.

Plângerea

nu este fondată.

Este de

amintit că în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C.

proc. pen., soluționând plângerea, se verifică rezoluția sau ordonanța atacată,

pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror

înscrisuri noi prezentate.

Ca atare,

în raport cu actele și lucrările dosarului, se constată că rezoluția din 01

iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

parchetelor militare, este legală și temeinică.

Pentru a se

începe urmărirea penală într-o cauză, sunt necesare două condiții, prima

necesitând existența unui minim de date ce ar permite organului de urmărire

penală să considere că s-a comis o infracțiune, acestea derivând din sesizare

sau din actele desfășurate de procuror ulterior, iar a doua rezultă din

dispozițiile art. 228 C. proc. pen., respectiv să nu se constate cazuri de

împiedicare dintre cele prevăzute în art. 10 din același cod, intervenția lui

rezultând, de asemenea, din sesizare sau din acte efectuate pentru verificarea

plângerii.

În cauză,

organul de urmărire penală a considerat că nici una din pretinsele infracțiuni,

nu există.

Petentul

și-a motivat plângerea atât în ce privește sesizarea organului de urmărire

penală, cât și la instanță, pe considerente generice, utilizând o terminologie

fără acoperire în fapte sau probe, pe diferite hotărâri pronunțate anterior în

cauze promovate în justiție, dar care nu conțin decât rezolvări factuale ale

unor alte cereri, astfel că rezoluția atacată, astfel cum s-a mai detaliat, în

mod legal și temeinic s-a fundamentat pe analiza atât a sesizării, cât și pe

documentația rezultată din susținerile petentului.

Neexistând

nici un element concret de a se proba că procurorul I.V. a comis o faptă

penală, în mod legal s-a reținut că există cazul de împiedicare a punerii în

mișcare a acțiunii penale în contra sa.

Pentru

considerentele expuse,plângerea nefiind fondată, în conformitate cu

dispozițiile art. 248

1

alin. 8 lit. a C. proc. pen., urmează a fi

respinsă.

Potrivit

dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod,

petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției din 1 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare,

dispusă în Dosarul nr. 55/P/2010.

Obligă petentul să plătească

suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 16 noiembrie 2010.