ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea din 28 septembrie 2010 întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul R.C., cu reședința în București sectorul 5 a solicitat desființarea rezoluțiilor nr. 111/P/2010 din 26 iulie 2010 și nr. 7383/3351/11/2/2010 din 2 august 2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, și obligarea persoanelor vinovate la daune morale în sumă de 10.000 Euro.

După ce printr-o introducere pe trei pagini precizează că pentru simplificare se folosesc abrevierile din glosarul următor, se declară nemulțumit de modul în care magistratul procuror M.I, continuând la fel ca și colegii săi împotriva cărora a formulat plângere penală, a cercetat superficial plângerea sa formulată în temeiul art. 275 - 278 împotriva rezoluției nr. 111/P/2010 din 26 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică.

A solicitat ca pentru soluționarea justă a tuturor cauzelor în care s-a judecat și se judecă la instanțele militare și civile, să-i fie admise toate cererile, inclusiv a acțiunii civile în despăgubiri materiale și morale, constatarea cauzelor de înlăturare a caracterului contravențional al faptelor consemnate în procesul-verbal din 12 septembrie 2006, recuzarea procurorilor care au instrumentat dosarele conexe, constatarea incompetenței procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, anularea deciziilor din 20 noiembrie 2008 și 27 noiembrie 2008, sentinței din 18 ianuarie 2010 și a încheierii din 20 ianuarie 2010. A mai solicitat începerea urmăririi penale pentru săvârșirea unor infracțiuni de către următorii: - jandarmi, C.I., L.D., C.P., F.D.; - magistrați, C.D., V.S., H.M., F.H.

, M.N., B.R., I.R., N.C., M.., M.C., C.C., L.O. și M.I. În vederea soluționării plângerii, Înalta Curte a luat măsuri pentru atașarea dosarelor nr. 111/P și nr. 7383/3351/2010 ambele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în care au fost adoptate rezoluțiile atacate. Verificând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă următoarele: R.A. a formulat plângere penală înregistrată sub nr. 160/P/2009 din 7 decembrie 2009 la Parchetul Militar Timișoara. Competența de soluționare a plângerii a fost declinată pe rând în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și în cele din urmă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, constatându-se că unul din magistrații militari vizați, H.M., președintele Tribunalului Militar Teritorial București a dobândit gradul de general de brigadă.

Din relatările, lămuririle, solicitările, nemulțumirile și acuzele formulate, procurorul a reținut că petentul se plânge împotriva magistratului procuror M.I., de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara pentru neglijență în serviciu și favorizarea infractorului, fapte prevăzute de art. 249 și art. 264 C. pen.; - magistratului judecător C.D., judecător la Judecătoria Arad pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 291, art. 263 și art. 264 C. pen. - magistratului V.S., judecător la Judecătoria Arad pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 263, art. 264 și art. 272 C. pen.; - magistratului H.M., președintele Tribunalului Militar Teritorial București pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 263 și art. 264 C. pen.

și - magistratului F.H., judecător la Tribunalul Militar Teritorial București pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 263 și art. 264 C. pen. În urma actelor premergătoare efectuate, procurorul a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații mai sus-nominalizați. Pentru a adopta această soluție, a motivat că acuzele penale care au putut fi reținute în cauze au un pronunțat caracter circumstanțial, legat de nemulțumirea petentului R.A., față de modul de instrumentare și soluționare adoptat de magistrați în diversele cauze în care acesta a fost parte, astfel că aspectele sesizate nu se pot circumscrie decât infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., chiar dacă petentul a indicat în mod alternativ diverse încadrări juridice.

Întrucât, în afară de percepția vădit selectivă ce caracterizează aspectele sesizate dublată de nemulțumirea exprimată cu privire la activitatea de soluționare a diverselor cauze, nu rezultă elemente concrete cu privire la existența unor fapte penale săvârșite de magistrații civili și militari vizați, nu poate fi începută urmărirea penală pentru o faptă ce nu există. Plângerea formulată conform art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 7383/3351/11/2/2010 de către procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., plângerea va fi respinsă, menținând rezoluția atacată. Petentul s-a adresat cu plângere la 16 martie 2009 Parchetului Militar Timișoara, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen., art. 333 alin. (1) C. pen. și art. 246 C. pen. de către pIt.maj. C.M.I. și serg.major G.D., ambii militari jandarmi la UM.0437 Arad. A susținut că în ziua de 12 septembrie 2006 s-a deplasat la sediul BCR Arad, venind de la gară, având asupra sa o geantă de voiaj și după intrarea în bancă a fost legitimat, iar când a vrut să iasă din zona de întuneric - pentru a-și căuta buletinul - a fost urmărit, imobilizat, condus în camera de pază unde i s-a cerut să arate ce are în bagaje și să se legitimeze.

După ce i-a fost controlat bagajul, jandarmii au încheiat un proces-verbal de contravenție pentru refuz de legitimare și tulburarea liniștii în bancă, obligându-l să semneze, în caz contrar urmând să i se aplice maximul de amendă. Printr-o a doua plângere penală adresată Parchetului Militar Timișoara, înregistrată sub nr. 23/P/2008, la 21 aprilie 2008 a solicitat să se efectueze cercetări față de plt.adj. C.P. și srg. major F.D.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor săvârșite de art. 246 și art. 250 C. pen. A motivat că la 11 februarie 2008 s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad unde avea afaceri judiciare, fiind citat la un termen anterior când nu s-a putut prezenta, iar jandarmul de serviciu, la intrare în sediul parchetului, în mod abuziv i-a refuzat accesul, amenințându-l cu amenda.

La 21 februarie 2008, aflându-se la Judecătoria Arad pentru afaceri judiciare, la sesizarea jandarmului de serviciu, președintele completului de judecată i-a cerut petentului să închidă telefonul mobil cu care filma și făcea înregistrări în timpul ședinței, după care s-a dispus evacuarea sa din sala de ședință. Cele două cauze purtând numerele 12/P/2008 și 23/P/2008 au fost soluționate prin neînceperea urmăririi penale în temeiul art.228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Aceste soluții au fost contestate de petentul în cauza de față, iar prin modul în care ele au fost soluționate de magistrații procurori și judecători împotriva cărora a depus plângere penală au produs nemulțumirea petentului.

În mod corect procurorul în urma actelor premergătoare a constatat că nu există date sau indicii de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, magistrații adoptând soluții sau pronunțând hotărâri în cadrul unei activități reglementate prin dispozițiile Codului de procedură penală și pe baza legii. Așa fiind, Înalta Curte va respinge plângerea conform art. 278/1 alin. (8) C. proc. pen., ca nefondată și va menține rezoluția. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul R.A. împotriva rezoluției nr. 111/P/2010 din 26 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 mai 2011.