ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin plângerea

formulată la 29 noiembrie 2010, petiționarul A.I. a solicitat, în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., desființarea rezoluției nr. 9543/4249/VIII/1/2010 din

16 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică, de respingere a plângerii anterioare

împotriva rezoluției nr. 17146/3985/VIII/1/2010 din 18 octombrie 2010 a aceleiași secții.

În motivarea

plângerii, petiționarul a susținut că memoriul său este conform cu dispozițiile

art. 222 C. proc. pen. și în mod nejustificat parchetul nu i-a dat curs.

Plângerea formulată

nu este admisibilă.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (1)

C. proc. pen., după

respingerea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, de

clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale

date de procuror, partea vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile

de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277

și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Din examinarea

actelor dosarului, se constată că la 05 octombrie 2010, petiționarul a formulat

o plângere împotriva magistratului procuror Z.G. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta fiind nemulțumit de soluția

dată în dosarul nr. 501/P/2010 al Secției de urmărire penală și criminalistică

și întrucât plângerea nu a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 222 C. proc.

pen. prin aceea că nu s-a realizat o prezentare clară și coerentă a situației

de fapt și nu s-au indicat mijloacele de probă, s-a dispus, prin rezoluția nr. 17146/3985/VIII/1/2010

din 18 octombrie 2010, respingerea acelei plângeri ca inadmisibilă.

În contra acestei

soluții, petiționarul a formulat plângere, care a fost respinsă ca nefondată

prin rezoluția nr. 9543/4249/VIII/1/2010 din 16 noiembrie 2010 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Întrucât, conform

celor ce preced în cauză, nu a fost dispusă de către procuror vreuna din

soluțiile de neîncepere a urmăririi penale din cele prevăzute de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., susceptibilă a fi atacată la judecător, ci s-a

constatat că memoriul depus la parchet nu întrunește cerințele art. 222 din

același cod, nefiind descrise fapta imputată, persoana vinovatului, vătămarea

pricinuită și mijloacele de probă, plângerea adresată instanței supreme de

petiționarul A.I. nu poate fi primită.

Față de

considerentele expuse, Curtea, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a)

și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca inadmisibilă

plângerea petiționarului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 9543/4249/VIII/1/2010

din 16 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 14 februarie 2011.