ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin plângerea formulată la 29 noiembrie 2010, petiționarul A.I. a solicitat, în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., desființarea rezoluției nr. 9543/4249/VIII/1/2010 din 16 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, de respingere a plângerii anterioare împotriva rezoluției nr. 17146/3985/VIII/1/2010 din 18 octombrie 2010 a aceleiași secții. În motivarea plângerii, petiționarul a susținut că memoriul său este conform cu dispozițiile art. 222 C. proc. pen. și în mod nejustificat parchetul nu i-a dat curs. Plângerea formulată nu este admisibilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, partea vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Din examinarea actelor dosarului, se constată că la 05 octombrie 2010, petiționarul a formulat o plângere împotriva magistratului procuror Z.G. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta fiind nemulțumit de soluția dată în dosarul nr. 501/P/2010 al Secției de urmărire penală și criminalistică și întrucât plângerea nu a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 222 C. proc.

pen. prin aceea că nu s-a realizat o prezentare clară și coerentă a situației de fapt și nu s-au indicat mijloacele de probă, s-a dispus, prin rezoluția nr. 17146/3985/VIII/1/2010 din 18 octombrie 2010, respingerea acelei plângeri ca inadmisibilă. În contra acestei soluții, petiționarul a formulat plângere, care a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția nr. 9543/4249/VIII/1/2010 din 16 noiembrie 2010 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Întrucât, conform celor ce preced în cauză, nu a fost dispusă de către procuror vreuna din soluțiile de neîncepere a urmăririi penale din cele prevăzute de art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., susceptibilă a fi atacată la judecător, ci s-a constatat că memoriul depus la parchet nu întrunește cerințele art. 222 din același cod, nefiind descrise fapta imputată, persoana vinovatului, vătămarea pricinuită și mijloacele de probă, plângerea adresată instanței supreme de petiționarul A.I. nu poate fi primită. Față de considerentele expuse, Curtea, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca inadmisibilă plângerea petiționarului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 9543/4249/VIII/1/2010 din 16 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 14 februarie 2011.