ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5804/2004

Reține următoarele:

La data de 4 decembrie 1997, C.A.P. a chemat în

judecată Consiliul General al Municipiului București pentru revendicarea unui

imobil, naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, bun compus din construcții

și 220 mp teren, situat în municipiul București.

C.I.A., C.R.M., M.T. și R.V. au intervenit în

proces, în interes propriu, invocând calitatea lor de subdobânditori ai

bunului, prin convenție, și cerând respingerea acțiunii, ca nefondată.

După un prim ciclu procesual, finalizat prin

casare cu trimitere și constatarea că pârâtul are legitimare procesuală, Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 516 din 17 decembrie

2002, a admis apelul reclamantului, a respins acțiunea ca inadmisibilă și a

păstrat dispoziția primei instanțe de admitere a cererilor de intervenție.

Soluția din apel a fost fundamentată pe ideea că

reclamanta nu are un drept exclusiv asupra bunului revendicat, ci numai o cotă

parte de ½, în concurs cu dreptul indiviz, de ½, al mătușii sale

(paterne), G.C.F.R. care n-a fost citată în proces. Cum, în virtutea regulii

unanimității, acțiunea în revendicare împotriva terților se exercită de toți

coindivizarii, rezultă că, în absența calității procesuale a reclamantei,

acțiunea acesteia este inadmisibilă.

Împotriva deciziei din apel, reclamantul a

declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că soluția atacată este

lipsită de temei legal. Adică, prin succesiune legală, după G.C.F.R., decedată

la data de 1 august 2000, a dobândit dreptul exclusiv asupra bunului. Întrucât

această împrejurare a lăsat fără obiect excepția de inadmisibilitate pentru

lipsa calității sale procesuale, instanța de apel avea obligația să continue

judecata prin examinarea fondului pricinii.

Recursul este fondat.

Pe plan procesual, regula unanimității cerută

exercițiului acțiunii în revendicare, rămâne fără importanță dacă, prin

succesiune sau într-un alt mod, încetează coproprietatea și, ca atare,

reclamantul devine proprietarul exclusiv al bunului revendicat.

Acest lucru deoarece, prin prefacerea

coproprietății în proprietate exclusivă, dispare suportul de protecție

împotriva actelor de dispoziție făcute fără acordul tuturor coproprietarilor.

Or, în speță, potrivit certificatului de

moștenitor nr. 102 din 5 noiembrie 2001 reclamantul a dobândit, succesoral cota

parte de ½ a mătușii sale (paterne) G.C.F.R., decedată la 1 august 2002.

Ca atare, la data de 17 decembrie 2002, când a fost pronunțată decizia atacată,

excepția de nelegitimare procesuală activă era inoperantă și, pentru motive de

logică juridică elementară, nu mai putea fi invocată și admisă.

Așa fiind și întrucât, prin efectul devolutiv al

apelului, instanța de apel era obligată să judece fondul pricinii, se impune,

în baza art. 313 și urm. admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea

cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta C.A.P.

împotriva deciziei civile nr. 516 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2004.