ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2126/2004

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV – a civilă, la data de 8 iunie 1999,

reclamanții M.D.V., R.A.M., N.N. și N.C. au chemat în judecată pârâții

Consiliul General al Municipiului București și R.A. L., solicitând ca prin

sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora de a le lăsa în

deplină proprietate și posesie terenul situat în București.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că sunt descendenții E.F., în patrimoniul căreia s-a aflat terenul,

trecut abuziv după 1945 în proprietatea statului.

Tribunalul București, secția a IV –

a civilă, prin sentința nr. 1862 din 21 decembrie 1999, a admis acțiunea și a

obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul

revendicat în suprafață de 1184,23 mp.

Instanța a reținut că antecesorii

reclamanților au avut un titlu valabil asupra bunului în timp ce pârâții sunt

niște posesori neproprietari, neputând dovedi intrarea legală a imobilului în

patrimoniul lor.

Curtea de Apel București, secția a

IV – a civilă, prin decizia civilă nr. 199 din 9 aprilie 2001 a admis apelurile

declarate de pârâți împotriva acestei sentințe și a casat-o cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, apreciind că tribunalul nu a luat

în discuție cele două excepții referitoare la lipsa calității procesuale active

și inadmisibilitatea acțiunii în raport de prevederile Legii nr. 18/1991.

În fond după casare a formulat în

cauză cerere de intervenție în interes propriu M.A., arătând că este

succesoarea numitei C.V., titulara dreptului de proprietate asupra unei părți

din teren, urmare a împărțelii voluntare din anul 1921 între descendenții E.F.

În aceeași fază procesuală s-a luat

act că prin O.U.G. nr. 32/2002 pârâta R.A. L. a fost absorbită de către R.A.A.P.P.S.,

dispunându-se introducerea acesteia în cauză.

Rejudecând în fond, Tribunalul

București, secția a IV – a civilă, a admis atât acțiunea principală cât și

cererea de intervenție în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primar

General, dispunând obligarea acestuia să lase reclamanților în proprietate și

posesie loturile II și III din teren, conform expertizei tehnice, în suprafață

de 647,55 mp iar intervenientei lotul nr. I, în suprafață de 321,59 mp.

Cu o motivare extrem de sumară,

tribunalul a arătat că reclamanții și intervenienta sunt îndreptățiți la

restituirea suprafeței menționate, susținerile lor fiind în acord și cu

concluziile raportului de expertiză tehnică.

Curtea de Apel București, secția a

IV – a civilă, prin decizia civilă nr. 464 din 21 noiembrie 2002, a respins

apelul declarat de Municipiul București, prin Primar General, împotriva acestei

sentințe, constatând că este în întregime legală și temeinică.

Ulterior, prin încheierea din 16

ianuarie 2003 a aceleiași instanțe a fost admisă cererea formulată de RAPPS de

îndreptare a erorii materiale din dispozitivul deciziei în sensul de a se

înlătura orice mențiune cu privire la acest pârât, în legătură cu care

reclamanții și intervenienta au renunțat la judecată, astfel cum se consemnase

prin încheierea din 10 iunie 2002 (dosarul Tribunalului București, secția a IV

– a civilă nr. 4803/2001).

Împotriva acestei decizii au

declarat recursuri pârâții RAPPS și Municipiul București, prin Primar General.

În recursul său, pârâta RAPPS a

solicitat să se modifice decizia Curții de Apel în sensul excluderii din

dispozitiv a mențiunilor care o privesc.

Recursul este nefondat și lipsit de

obiect.

Așa cum s-a arătat anterior, Curtea

de Apel București, secția a IV – a civilă, prin încheierea din 16 ianuarie

2003, a admis cererea formulată de RAPPS și a înlăturat din dispozitivul

deciziei recurate orice mențiune referitoare la aceasta, reținând în mod corect

că se renunțase la judecată cu privire la ea.

În recursul său, Municipiul

București a susținut că acesta are calitate procesuală pasivă iar nu Consiliul

General al Municipiului București, conform prevederilor Legii nr. 215/2001.

Curtea reține că această susținere

este corectă însă fără relevanță cu privire la soluția pronunțată întrucât încă

de la reluarea judecății în fond după casarea de către Curtea de Apel, acest

pârât a figurat în proces, și-a exercitat drepturile procesuale și a formulat

apel în recurs, neexistând nici o neregularitate cu privire la calitatea

procesuală pasivă.

Recursul este însă întemeiat pentru

un motiv pus din oficiu în discuția părților potrivit prevederilor art. 306

alin. (2) C. proc. civ., referitor la calitatea procesuală activă a

reclamanților și intervenientei.

Potrivit prevederilor art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii…”

Or, deși prin decizia civilă nr. 199

din 9 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă, a fost

casată cu trimitere, prima sentință a tribunalului cu îndrumarea expresă de a

se avea în vedere această problemă, judecătoriei fondului și ulterior cei care

au soluționat al doilea apel nu au sesizat precaritatea mijloacelor de dovadă

în privința calității procesuale active.

Înscrisurile existente în acest

moment la dosar (o parte din certificatele de stare civilă, un contract de

vânzare-cumpărare, un act de împărțeală voluntară și un proces-verbal) sunt cu

totul insuficiente în a contura neechivoc regimul juridic al imobilului,

proprietarii inițiali, transmiterile convenționale și mortis causa intervenite

succesiv, calitatea de moștenitori a părților și legitimarea lor procesuală.

Sub acest aspect esențial, fiind

necesară completarea probatoriilor, Curtea va constata că hotărârile sunt

criticabile astfel încât, admițând recursul, va dispune în baza art. 313 C.

proc. civ. casarea lor și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță

de fond, în condițiile prevăzute de art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Municipiul București, prin Primarul General împotriva deciziei nr. 464 din 21

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă.

Casează această decizie, precum și

sentința nr. 1144 din 8 iulie 2002 a Tribunalului București, secția a IV – a

civilă, și trimite cauza, spre rejudecare, la această din urmă instanță.

Respinge recursul declarat de R.A.P.P.S.

București împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2004.