ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 282/2004

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 305 din 6

noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Vrancea, inculpații G.M. și B.M. au

fost internați într-un centru de reeducare pentru săvârșirea infracțiunilor de

tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 99 C. pen.

și art. 211 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 99 din același cod.

A fost atrasă atenția inculpaților

asupra dispozițiilor art. 108 C. pen. și s-a dedus din durata internării

arestarea preventivă cu începere de la 10 februarie 2002 și până la punerea în

executare a măsurii.

Totodată, inculpații au fost

obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente la 2.985.000 lei

despăgubiri civile către partea civilă B.M. și la 40.000 lei, cu același titlu,

către partea civilă B.M.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 6 septembrie 2002,

inculpatul G.M. a sesizat că minorii B.M. și B.M., aflați la pescuit pe malul

râului Milcov, aveau asupra lor un telefon mobil și alte bunuri, a luat

legătura cu coinculpatul B.M., cei doi hotărând să sustragă bunurile celor doi

minori.

În acest scop, inculpații s-au

deplasat la locul unde se aflau părțile vătămate și le-au cerut să scoată

bunurile pe care le aveau în rucsac. Inițial, părțile vătămate au refuzat, dar

amenințate fiind de inculpați cu acte de violență au acceptat ca aceștia să se

uite la bunuri.

Inculpatul G.M. și-a însușit o

pereche de adidași aparținând părții vătămate B.M. și o linie de pescuit de la

partea vătămată B.M., iar inculpatul B.M. a luat o geacă în care se afla suma

de 40.000 lei de la B.M.

Pentru că nu au găsit telefonul

mobil, inculpații s-au apropiat de B.M., l-au pălmuit, context în care partea

vătămată a scos telefonul din buzunar iar inculpații i l-au luat. Înainte de a

părăsi locul faptei, inculpații și-au însușit și rucsacul părții vătămate B.M.

Rucsacul cu lucrurile de

îmbrăcăminte au fost ascunse de inculpatul G.M. în curtea grădiniței din satul

Lamotești, iar telefonul mobil a fost vândut de inculpatul B.M. cu suma de

250.000 lei unei persoane necunoscute.

Ulterior, rucsacul, adidașii, geaca

și linia de pescuit au fost restituite părților vătămate.

Situația de fapt expusă a fost

reținută din declarațiile părților vătămate, depozițiile martorului D.I.,

coroborate cu declarațiile inculpaților în care au recunoscut faptele pentru

care au fost trimiși în judecată.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 99/ A din 19 februarie 2003, a admis apelul formulat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Vrancea, a desființat în parte sentința atacată și i-a

condamnat pe inculpați la câte 3 ani și 6 luni închisoare în baza art. 211

alin. (2

1

) lit. a) cu aplicarea art. 99 C. pen.

În temeiul art. 86

4

, cu

referire la art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării

pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului G.M. de 3 ani închisoare prin

sentința penală nr. 84 din 8 martie 2002 a Tribunalului Vrancea, ce urmează a

fi executată separat de pedeapsa aplicată prin decizia pronunțată în cauză.

Totodată, au fost deduse din

pedepsele aplicate inculpaților perioada arestării preventive de la 10

septembrie 2002 la zi pentru inculpatul B.M. și de la 30 octombrie 2001 la 1

aprilie 2002 și de la 10 septembrie 2002 la zi pentru inculpatul G.M.,

menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii inculpații

au declarat recurs prin care au solicitat menținerea primei hotărâri.

Recursurile nu sunt fondate.

Instanța de apel, sub aspectul individualizării

pedepselor, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., și în

raport de gradul de pericol social al faptelor comise și de datele ce

caracterizează persoana inculpaților a apreciat justificat că scopul pedepsei

nu poate fi realizat decât prin aplicarea unor pedepse privative de libertate

și nu prin măsura educativă prevăzută de art. 104 C. pen.

Într-adevăr, având în vedere

împrejurările și modul în care au acționat cei doi inculpați minori pentru a

deposeda părțile vătămate de mai multe bunuri de valoare, concluziile

anchetelor sociale efectuate în cauză și care relevă că inculpații au fost

scăpați de sub supravegherea părintească, precum și faptul că au comis o

infracțiune gravă, cea de tâlhărie împotriva a doi copii, cauzându-le o traumă

psihică cu consecințe pentru viitor, modalitatea de executare a sancțiunii, a

fost bine aleasă de instanța de control judiciar.

Aplicarea unor pedepse privative de

libertate se impunea în cazul celor doi inculpați cu atât mai mult cu cât G.M.

nu este la prima încălcare a legii penale, el fiind anterior condamnat la o

pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere tot

pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie și acesta deși a beneficiat de

clemența instanței a persistat în desfășurarea unor activități antisociale,

ceea ce demonstrează periculozitatea sa, iar inculpatul B.M. a comis anterior o

infracțiune de vătămare corporală gravă, a fost sancționat conform Legii nr.

61/1991, provocând scandal într-un loc public, ocazie cu care a lovit un

cetățean din comună care a fost internat de urgență în urma loviturilor

primite, el fiind trimis în judecată prin rechizitoriul din 20 septembrie 2002

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 192 C. pen.

În raport de elementele de

circumstanțiere ale faptelor și făptuitorilor măsura educativă a internării

într-un centru de reeducare (așa cum au solicitat inculpații prin recursul

declarat) nu este de natură să realizeze prevenirea comiterii unor noi fapte

antisociale, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) din același cod, inculpații vor

fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.M. și B.M. împotriva deciziei penale nr. 99 din 19

februarie 2003 a Curții de Apel Galați.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului G.M., timpul arestării preventive de la 10 septembrie 2002 la 16

ianuarie 2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de

câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 ianuarie 2004.