ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 963/2004

Asupra recursului în anulare de

față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 150 din 20

ianuarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 9072/2002, Judecătoria Tulcea a

condamnat pe inculpatul B.M.G. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209

alin. (1) lit. a), e) și g), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74

lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen. (fapta din 21 iulie 2002).

În temeiul art. 26, raportat la art.

192 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 74 lit. a) și c)

și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3

luni închisoare (fapta din 16 august 2002).

În baza art. 26, raportat la art.

209 – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen. și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) din același cod, a mai

condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare (fapta din 16 august

2002).

În temeiul art. 208 – art. 209 alin.

(1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 și urm.

și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpat la

pedeapsa de 2 ani închisoare (faptele din 21 august 2002).

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 și art. 110 C.

pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o

durată de 4 ani.

I s-a atras atenția inculpatului

asupra nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

Au fost admise acțiunile civile

formulate de părțile civile O.V., C.S. și P.F., dispunându-se obligarea

inculpatului la plata sumei de 2.800.000 lei către O.V., la plata sumei de 13

milioane lei către C.S. și la plata a un milion lei către P.F., cu titlu de

despăgubiri civile.

A fost respinsă, ca nefondată,

acțiunea civilă formulată de partea civilă C.M.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 2.165.000 lei.

Instanța a reținut că la 21 iulie

2002, inculpatul minor B.M.G. împreună cu A.C. au luat un cal de pe câmp, pe

care ulterior au încercat să-l vândă, dar nereușind, l-au abandonat.

La 16 august 2002, în timp ce A.C. a

pătruns în casa lui C.S., sustrăgând suma de 13 milioane lei, inculpatul minor

a stat de pază, iar ulterior au împărțit suma.

În perioada 21-24 august 2002,

inculpatul minor a săvârșit mai multe furturi din autoturisme (bani, brichete,

ochelari, telefoane mobile), bunuri pe care și le-a însușit.

Hotărârea a rămas definitivă prin

neapelare.

Împotriva acestei sentințe, în baza

art. 409 și a art. 410 partea I pct. 4 teza a II-a C. proc. pen., Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a

declarat recurs în anulare.

Motivul invocat s-a referit la

aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele legale, inculpatului minor.

Astfel, s-a arătat că pedeapsa de 2

ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt calificat în forma

continuată săvârșită de minor, precum și pedeapsa rezultantă de 2 ani

închisoare, sunt nelegale, întrucât depășesc limita minimă a pedepsei, limită

care trebuia coborâtă în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și c), conform art. 76 lit. d) C. pen.

Recursul în anulare este fondat,

pentru motivul invocat, precum și pentru aplicarea Legii nr. 543/2002 privind

grațierea unor pedepse.

Înalta Curte constată că,

într-adevăr, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului minor pentru

infracțiunea continuată de furt calificat, săvârșită în perioada 21-24 august

2002, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i), cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 și urm. și art. 74 – art. 76 lit. d) C.

pen., precum și pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare sunt nelegale.

Pedeapsa pentru infracțiunea de furt

calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) C. pen., este închisoarea

de la 3 la 15 ani.

Potrivit art. 109 C. pen., pentru

inculpații minori limitele pedepselor se reduc la jumătate. În speță, limita

minimă a pedepsei fiind un an și 6 luni închisoare.

Or, reținându-se circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., potrivit art. 76 lit. d)

din același cod, pedeapsa trebuia coborâtă sub minimul special al pedepsei

(calculat mai sus), până la minimul general.

Înalta Curte, va admite recursul în

anulare, va casa sentința atacată, înlăturând aplicarea art. 33 și art. 34 C.

pen. și repunând în individualitatea lor pedepsele aplicate.

Urmează a se reduce pedeapsa

(nelegală) stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin.

(1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art.

76 și art. 99 și urm. C. pen., de la 2 ani închisoare la un an închisoare.

Totodată va constata că sunt

grațiate integral și condiționat toate pedepsele aplicate pentru infracțiuni de

furt calificat și complicitate la furt (de 9 luni închisoare, 3 luni închisoare

și un an închisoare, pedeapsă redusă ca urmare a admiterii recursului în

anulare), în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002. Se vor pune în vedere

inculpatului consecințele nerespectării dispozițiilor art. 7 din aceeași lege.

Ca urmare, pedeapsa de 3 luni

închisoare, aplicată în baza art. 26, raportat la art. 192 alin. (2), cu

aplicarea art. 99 și urm. și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen.,

va fi suspendată condiționat în temeiul art. 81 și art. 110 C. pen., pe un

termen de încercare de un an, aplicându-se și dispozițiile art. 359 C. proc.

pen.

Urmează a se menține celelalte

dispoziții ale hotărârii.

În temeiul art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 150 din 20 ianuarie 2003 a Judecătoriei

Tulcea, privind pe inculpatul B.M.G.

Casează hotărârea atacată cu privire

la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt în formă continuată, comisă în

perioada 21-24 august 2002.

Înlătură aplicarea art. 33 și art.

34 C. pen. și repune pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune în

individualitatea lor.

Reduce pedeapsa stabilită pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen. și

art. 99 și următoarele C. pen., săvârșită în perioada 21-24 august 2002, de la

2 ani închisoare la un an închisoare.

Constată că pedepsele de 9 luni

închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 –

art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76

C. pen., art. 99 și următoarele C. pen., de 3 luni închisoare, stabilită pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 –

art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C.

pen., art. 99 și următoarele C. pen. și de un an închisoare, stabilită pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., art.

99 și următoarele C. pen., sunt grațiate integral și condiționat prin art. 1

din Legea nr. 543/2002.

Pune în vedere inculpatului B.M.G.

consecințele nerespectării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 81 și art. 110 C. pen.,

suspendă condiționat executarea pedepsei de 3 luni închisoare, stabilită pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 192

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 99 și

următoarele C. pen., pe un termen de încercare de un an.

Face în cauză aplicarea

dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii.

Onorariul pentru apărătorul din

oficiu al inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 februarie 2004.