ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2298/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 19 decembrie 2002, reclamantul D.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 156

din 8 noiembrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Olt – Comisia de

aplicare a Legii nr. 189/2000 și a Normelor reglementate de H.G. nr. 127/2002

și emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de

refugiat.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a obține drepturile ce

i se cuvin potrivit H.G. nr. 127/2002.

Prin sentința civilă nr. 733 din 18

septembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 156 din 8 noiembrie 2002, emisă de

pârâtă și o obligă să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, pentru perioada 4 iulie 1943 – 6 martie 1945.

Pentru a soluționa astfel, instanța

de fond a reținut că din certificatul de naștere al reclamantului rezultă că

acesta s-a născut în localitatea Oboschioiu, raionul Tulcea – Bulgaria, făcând

dovada astfel că a fost strămutat din localitatea de domiciliu.

Nemulțumită de sentința sus-menționată,

a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Olt, criticând-o pentru

nelegalitate.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat în esență că tatăl reclamantului a venit din Preselentin, județul

Caliacra, în România, în anul 1940, dată la care reclamatul nu era născut.

Recurenta susține că hotărârea a

fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000,

în sensul că reclamantul nu a suferit nici o persecuție, deoarece s-a născut la

data de 4 iulie 1943, după ce părinții au venit în România.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamantul a

fost născut la data de 4 iulie 1943, în localitatea Oboschioiu, raionul Tulcea,

Bulgaria, conform certificatului de naștere seria Ne nr. 72909, eliberat de

serviciul de stare civilă a orașului Caracal.

Potrivit prevederilor art. 1 din H.G.

nr. 127/2002, beneficiază de prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobate

și modificate prin Legea nr. 189/2000, persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6

martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, pentru că a fost

strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Împrejurarea că nașterea a fost

trecută în registrul Stării Civile a orașului Caracal din data de 23 noiembrie

1950, nu poate confirma ipoteza pârâtei că reclamantul nu s-a născut în

Bulgaria.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor O.G. nr. 105/1999, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții s-au refugiat sau au fost strămutați, ca

urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Din actele aflate la dosar rezultă că

părinții reclamantului au fost strămutați în comuna Preselentin, județul

Caliacra, ce aparține Statului bulgar, unde la 4 iulie 1943 s-a născut

reclamantul.

Având în vedere considerentele de

mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de

recurs sunt nefondate, acesta urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Olt împotriva sentinței civile nr. 733 din 18 septembrie

2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 iunie 2004.