ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2298/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 decembrie 2002, reclamantul D.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 156 din 8 noiembrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Olt – Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 și a Normelor reglementate de H.G. nr. 127/2002 și emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de refugiat. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a obține drepturile ce i se cuvin potrivit H.G. nr. 127/2002.

Prin sentința civilă nr. 733 din 18 septembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 156 din 8 noiembrie 2002, emisă de pârâtă și o obligă să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 4 iulie 1943 – 6 martie 1945. Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a reținut că din certificatul de naștere al reclamantului rezultă că acesta s-a născut în localitatea Oboschioiu, raionul Tulcea – Bulgaria, făcând dovada astfel că a fost strămutat din localitatea de domiciliu. Nemulțumită de sentința sus-menționată, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Olt, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esență că tatăl reclamantului a venit din Preselentin, județul Caliacra, în România, în anul 1940, dată la care reclamatul nu era născut. Recurenta susține că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, în sensul că reclamantul nu a suferit nici o persecuție, deoarece s-a născut la data de 4 iulie 1943, după ce părinții au venit în România. Recursul este nefondat. Este necontestat că reclamantul a fost născut la data de 4 iulie 1943, în localitatea Oboschioiu, raionul Tulcea, Bulgaria, conform certificatului de naștere seria Ne nr. 72909, eliberat de serviciul de stare civilă a orașului Caracal. Potrivit prevederilor art. 1 din H.G.

nr. 127/2002, beneficiază de prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobate și modificate prin Legea nr. 189/2000, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, pentru că a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Împrejurarea că nașterea a fost trecută în registrul Stării Civile a orașului Caracal din data de 23 noiembrie 1950, nu poate confirma ipoteza pârâtei că reclamantul nu s-a născut în Bulgaria. Din interpretarea teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Din actele aflate la dosar rezultă că părinții reclamantului au fost strămutați în comuna Preselentin, județul Caliacra, ce aparține Statului bulgar, unde la 4 iulie 1943 s-a născut reclamantul.

Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de recurs sunt nefondate, acesta urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Olt împotriva sentinței civile nr. 733 din 18 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2004.