ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 809/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

Craiova reclamantul M.I.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Olt, anularea adresei din 9 octombrie 2008, obligarea

acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 24 august

1943 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea Traian, comuna Cerna, județul

Tulcea.

Părinții săi, împreună

cu întreaga familie, au avut domiciliul în localitatea Rahova de Jos, Bulgaria,

iar la 15 septembrie 1940 au fost evacuați din această localitate, aspect care

rezultă din Hotărârea nr. 3.515 din 06 iunie 2003 emisă de Casa de Pensii

Tulcea.

În ceea ce o privește

pe mama reclamantului, M.N. fostă F., Casa Județeană de Pensii Tulcea a

stabilit prin Hotărârea nr. 3515 din 06 iunie 2003 că aceasta a fost

persecutată din motive etnice, acordându-i drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri.

La dosar a fost

depusă Hotărârea nr. 3.515 din 6 iunie 2003 prin care i s-a stabilit calitatea

de persoană refugiată mamei reclamantului.

Pârâta, prin

întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin Sentința civilă

nr. 221 din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, judecând cauza, în fond

după casare, a admis acțiunea, a anulat adresa din 9 octombrie 2010 emisă de

pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de persoană

refugiată, în perioada 24 august 1943 - 6 martie 1945 și, totodată, să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a adopta

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut

dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile

prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născut în perioada de

refugiu a părinților săi.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâta Casa Județeană de Pensii Olt, a declarat recurs

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se susține că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, deoarece copilul persoanei strămutate, pentru a putea

beneficia de indemnizația prevăzută de O.G. nr. 105/1999, este necesar să fie

născut în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau să fi fost conceput

înainte sau în timpul strămutării și născut după strămutarea prinților în acea

localitate.

Astfel, raportat la

data la care părinții reclamantului au fost strămutați - anul 1940, așa cum

rezultă și din Hotărârea nr. 3.515 din 06 iunie 2003 emisă de Casa Județeană de

Pensii Tulcea pe numele M.N., mama intimatului, și data nașterii acestuia,

respectiv 24 august 1943, este evident că reclamantul nu poate beneficia de

indemnizația prevăzuta de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare.

O interpretare

contrară a dispozițiilor legale precizate anterior, nu reprezintă altceva decât

o adăugare la lege, adăugare ce contravine flagrant principiului de drept

"ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus.„

Astfel, interpretarea

instanței de fond că, data nașterii reclamantului - 24 august 1943 se află în

intervalul persecuției familiei acestuia, 15 septembrie 1940 - 06 martie 1945,

este cât se poate de adevărată, dar fără relevanță juridică în ceea ce privește

situația juridică a intimatului-reclamant, respectiv acordarea indemnizației

lunare prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a

fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele

și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea

prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada

încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu

acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu

este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimatul-reclamant

și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu

înscrisuri și a celei cu martori.

În scopul evitării

eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice,

este necesar, ca cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a

aflat în aceeași situație cu reclamanta.

Or, în cauză a fost

depusă Hotărârea nr. 3.515 din 6 iunie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii

Tulcea, din care rezultă că mama reclamantului s-a aflat în aceeași situație cu

acesta.

Așadar, înscrisurile

pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele

prevăzute de lege.

Situația creată

pentru reclamant și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice exercitate ca

urmare a aplicării Tratatului de le Craiova din septembrie 1940.

Cum în cauză s-a

făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în

perioada de refugiu a părinților săi, în mod corect instanța de fond a reținut

că acesta, începând cu data nașterii sale, respectiv 24 august 1943, a suportat

consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățit să se

bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Olt, împotriva Sentinței civile nr. 221

din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.

Procesat

de GGC - NN