ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1342/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 251 din 11 iunie

2002, pronunțată de Tribunalul Galați, inculpatul S.A. a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., la 5

ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

durata arestării preventive începând de la 29 septembrie 2000 și a fost

menținută starea de arest.

A fost obligat inculpatul la

4.000.000 lei cheltuieli judiciare statului și la 60.000.000 lei către partea

civilă Ș.C.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că în noaptea de 28 septembrie 2000, inculpatul S.A. s-a

întâlnit cu victima Ș.T. pe o stradă din satul Hanu Conachi, jud. Galați și pe

fondul unui conflict avut anterior, i-a aplicat acesteia o lovitură de cuțit în

zona toracică stângă provocându-i moartea.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul.

Prin apelul parchetului, sentința a

fost criticată pentru netemeinicie, pedeapsa fiind blândă. S-a motivat prin

reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și reducerea

pedepsei la 5 ani închisoare, instanța a ignorat gradul de pericol social al

infracțiunii și a inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Inculpatul a criticat sentința

pentru nelegalitate susținând că a fost condamnat fără să fie el autorul

infracțiunii. A cerut să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia nr. 530/ A din 1

octombrie 2002, secția penală de la Curtea de Apel Galați a respins ca

nefondate ambele apeluri considerând că vinovăția apelantului inculpat a fost

pe deplin dovedită, iar pedeapsa a fost just individualizată, reținerea de

circumstanțe judiciare ușurătoare fiind de atributul instanței de judecată care

și le-a motivat, așa încât, nu se impune înlăturarea lor.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați și inculpatul au atacat această hotărâre cu recurs reiterând motivele

din apel.

Prin recursul parchetului s-a cerut

casarea sentinței pentru motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei.

Inculpatul a cerut casarea sentinței

pentru motivele prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

și 18 C.

proc. pen.

A cerut casarea hotărârilor și

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., sau restituirea cauzei la procuror pentru completarea probelor (confruntarea

martorilor cu inculpatul) și în subsidiar reținerea circumstanței atenuante

legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. A susținut că

printr-o greșită aplicare a legii, instanțele de fond l-au obligat să plătească

60.000.000 lei despăgubiri, cheltuieli de înmormântare și pomeni, care se

impune a fi reduse prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.

73 lit. b) C. pen.

Recursurile nu sunt fondate.

Analizând actele și lucrările

dosarului se constată că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au

reținut situația de fapt corectă confirmată de probele administrate în cauză

încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare.

Instanțele au reținut că incidentul

dintre cele două grupări unul în care se afla inculpatul și victima și celălalt

în care se aflau martorii B.A., P.D., R.T. s-a desfășurat începând din strada

Gării și până la complexul S.C. O. S.A.

Toți martorii au arătat că pe strada

Gării au rămas victima Ș.T. care l-a luat de haine pe B.A., iar în apropierea

lor inculpatul, ceilalți fugind înspre complex.

Inculpatul a declarat că ajuns lângă

Ș.T. și martor, l-a întrebat pe primul cu cine este și victima i-a răspuns

n-are nici o treabă și să meargă după cei ce au fugit înspre complex, lucru pe

care l-a făcut.

A mai susținut că ajuns lângă

complex i-a văzut pe C. și pe A.E. după care a revenit la bar, unde după un

timp au revenit și cei doi.

Fără nici o explicație, inculpatul

le-a cerut în mod repetat celor doi să-și bea berea și să plece acasă. Martorii

au plecat și după câteva minute s-au întors agitați relatând că l-au găsit pe

stradă pe Ș.T. mort.

Acesta a fost momentul exploatat de

inculpat pentru a putea să pară surprins, să se deplaseze la locul unde Ș.T.

era căzut și chiar să ajute ca acesta să fie urcat în mașina care l-a

transportat la spital.

Este de remarcat și faptul, că din

acest moment inculpatul a avut o comportare foarte agitată, s-a deplasat la

martorul B.P., cumnat cu victima căruia i-a cerut insistent să meargă să-l

caute pe B. și să-l bată pentru că acesta l-a înjunghiat pe Ș.T.

Din moment ce în declarațiile date

la procuror nu s-a referit nici un moment la bătaia și înjunghierea lui Ș.T. de

altă persoană, modul cum a procedat ridică serioase semene de întrebare.

Trebuie menționat și faptul că tot

inculpatul a fost acela care s-a deplasat la părinții victimei pe care i-a

anunțat că lui T. i s-a făcut rău și a fost transportat la spital. Cu acea

ocazie mama victimei, martora Ș.C. a observat că inculpatul avea pantalonul

mânjit cu sânge, iar inculpatul a spus că sunt pete de vin.

În starea în care se afla

inculpatul, s-a dus acasă și-a schimbat pantalonii și cu pantaloni curați s-a

întors la bar, lucru pe care chiar el l-a recunoscut.

Întrebat în cursul anchetei despre

prezența sângelui pe pantaloni, s-a apărat în sensul că era posibil să se fi

murdărit când a ajutat ca victima să fie urcată în mașină.

Referitor la acest aspect este de

observat declarația martorului N.G., care a relatat că la urcarea victimei în

mașină a ajutat și inculpatul care a luat victima de picioare. Din moment ce

victima a prezentat rana în zona toracică, fără un contact direct între cei

doi, numai prin ridicarea victimei de picioare, este puțin probabil ca

inculpatul să se fi pătat cu sânge pe pantaloni. Martorul a arătat că nu a

văzut ca victima să fi avut sânge pe picioare. Declarațiile oscilante ale

inculpatului, dar mai ales răspunsul dat martorei Ș. care i-a spus că are sânge

pe pantaloni, iar inculpatul i-a răspuns că are pete de vin, după care s-a dus

acasă și și-a schimbat pantalonii, demonstrează că inculpatul a mințit și

urmărea să-și construiască un alibi cât mai convingător.

Întrucât din ansamblul probator

rezultă că, în noaptea de 28 septembrie 2000, în loc public, inculpatul a lovit

victima Ș.T. cu un cuțit producând moartea acesteia, încadrarea juridică dată

faptei este corectă.

Așa cum a motivat și instanța de

apel pedeapsa a fost just individualizată, iar cererea parchetului de

înlăturare a circumstanței atenuante reținută, nu se justifică.

Motivarea din recursul parchetului

privind conduita violentă a inculpatului, are în vedere declarațiile unor

persoane interesate în cauză, fosta soție a inculpatului și respectiv cumnatul

victimei în condițiile în care cu alți martori și cu caracterizările depuse se

face dovada că dimpotrivă inculpatul este un om muncitor și pașnic.

Având în vedere vârsta inculpatului,

lipsa antecedentelor penale și condițiile în care a fost săvârșită fapta,

instanțele au apreciat corect că pedeapsa redusă ca efect a circumstanței

atenuante judiciare este în măsură să-și atingă scopul prevăzut în art. 52 C.

pen.

Examinând cauza și din oficiu,

Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în

considerare în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În consecință, recursurile vor fi

respinse ca nefondate conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se va deduce din pedeapsă, arestarea

și deținerea preventivă începând cu 29 septembrie 2000, până la data deciziei.

Inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul S.A.

împotriva deciziei penale nr. 530/ A din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel

Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 29 septembrie 2000, la 18 martie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

martie 2003.