ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 154/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

S.C.

V.P. S.R.L. a emis în favoarea B.C.R. S.A., sucursala Harghita Biletul la Ordin

din 31 decembrie 1997 în valoare de 500.000.000 lei cu scadență la 3 februarie

1998.

Întrucât

la termenul scadent datoria debitoarei nu s-a achitat, la cererea băncii, prin

încheierea nr. 1558 din 25 mai 1998, Judecătoria Miercurea Ciuc, a investit cu

formulă executorie acest bilet la ordin.

Creditoarea

B.C.R. S.A., sucursala Harghita, a pornit executarea silită a debitoarei prin

Biroul executorilor judecătorești de pe lângă Tribunalul Harghita – dosar

E/209/22 iulie 1998.

Împotriva

formelor de executare de mai sus, a fost înregistrată o contestație la

executare de către B.C.R. S.A. – ce a format obiectul dosarului nr.1746/1999 al

Tribunalului Harghita, în motivarea căreia această contestatoare a precizat că

aceeași debitoare, reprezentată de același asociat amărci germaneinistrator îi

datorează 176.329,79 mărci germane, în baza contractului de credit autentic nr.

50/384 din 28 aprilie 1998 și a contractului de gaj accesoriu, înscris la Judecătoria

Gheorghieni în c.f. în baza încheierii nr. 92 din 11 ianuarie 1999.

Prin

sentința civilă nr.597/A din 11 octombrie 1999, Tribunalul Harghita a admis

această opoziție și a obligat-o pe B.C.R., sucursala Harghita Miercurea Ciuc,

să distribuie în favoarea B.C.R. S.A., toate sumele obținute din valorificarea

de la licitația publică din 28 septembrie 1998 a bunurilor S.C. V.P. S.R.L. din

dosarul execuțional E/2002/1998 al Biroului Executorilor Judecătorești de pe

lângă Tribunalul Harghita, până la acoperirea creanței ROBANK sau echivalentul

în lei la cursul oficial de schimb valutar din ziua plății.

Împotriva

hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat apel BCR – Sucursala

Harghita, Miercurea Ciuc, care a susținut că opoziția ROBANK în baza contractului

accesoriu de gaj nu îi conferă calitatea de creditor privilegiat, în raport de

titlul său executor. A susținut că titlul pe care banca îl deține în relațiile

sale cu debitoarea, îi conferă privilegiul de a se îndestula cu prioritate din

sumele obținute prin valorificarea bunurilor debitoarei înscrise în

procesul-verbal de sechestru definitiv din 28 septembrie 1998.

Judecând

apelul de mai sus, după casarea cu trimitere dispusă de Curtea Supremă de

Justiție, secția comercială prin decizia nr. 1012 din 14 februarie 2002, Curtea

de Apel Tg.Mureș, prin decizia nr. 66/A din 4 noiembrie 2002, a admis apelul

băncii și a modificat în tot sentința civilă nr.597/A din 11 octombrie 1999 a

Tribunalului Harghita, în sensul că a respins contestația formulată de ROBANK

în dosarul execuțional E 209/1998 a fostului Birou al executorilor

judecătorești de pe lângă Tribunalul Hargita, reținând că de fapt B.C.R.,

sucursala Harghita este creditor privilegiat față de bunurile debitoarei.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri a declarat recurs contestatoarea B.C.R. S.A.,

invocând ca temei legal art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și susținând că bunurile

societății debitoare asupra cărora a fost instituit sechestrul definitiv s-au

aflat în circuitul civil, iar contractul de gaj din 18 decembrie 1998 încheiat

între debitoare și ROBANK este valabil. A susținut că în baza acestui contract

avea dreptul să participe la distribuirea prețului obținut din vânzarea

bunurilor de către B.C.R., în calitate de creditor privilegiat.

Recurenta

a criticat de asemenea hotărârea instanței de apel și pentru că a reținut

eronat cum că bunurile gajate nu s-au aflat în posesia ROBANK și pentru că nu a

ținut cont de faptul că banca a lăsat bunurile gajate în custodia debitoarei

deci nu a pierdut posesia juridică a acestor bunuri, în timp ce debitoarea le-a

deținut în calitate de detentor precar, fără vreun alt drept.

Recursul

este nefondat.

În

rejudecarea apelului creditoarei B.C.R., sucursala județeană Harghita, Curtea

de Apel Tg.Mureș, secția comercială și de contencios administrativ a reținut că

în mod indiscutabil B.C.R. S.A. avea de încasat o creanță de la S.C. V. S.R.L.

în valoare de 176.329,79 mărci germane sau echivalentul în lei la cursul

oficial de schimb valutar practicat de B.N.R. de la data plății.

A

reținut corect instanța de apel că în discuție a intrat numai opoziția la

executare a formelor de executare silită începute în dosarul execuțional

nr.E/209 din 22 iulie 1998 al Biroului Executorilor Judecătorești de pe lângă

Tribunalul Harghita. În acea cauză, creditoarea B.C.R., sucursala județeană

Harghita a inițiat executarea silită pentru creanța sa în sumă de 500.000.000

lei față de aceeași debitoare rezultând din biletul la ordin scadent la 13

februarie 1998 emis fără acoperire de debitoare – bilet la ordin investit cu

formulă executorie prin încheierea nr.1558 din 25 mai 1998 a Judecătoriei

Miercurea Ciuc și care s-a finalizat prin valorificarea unor bunuri ale

debitoarei prin procesul-verbal de sechestru din 28 septembrie 1998.

Din

această perspectivă, apare ca nefondată critica recurentei potrivit cu care

instanța de apel nu a ținut seama de faptul că acel contract de gaj din 18

decembrie 1998 încheiat între debitoare și S.C. R. S.A. îi dădea dreptul de a

participa la distribuirea prețului obținut din vânzarea bunurilor debitoarei de

către B.C.R. în calitate de creditor privilegiat, căci în discuție nu intră

ordinea cronologică a titlurilor; față de bunurile debitoarei, numai

creditoarea B.C.R., sucursala județeană Harghita, are calitate de creditor

privilegiat în sensul art. 479 alin. (4) C. com.

Nici

critica recurentei referitoare la faptul că instanța de apel a reținut greșit

că bunurile gajate nu s-au aflat în posedia ROBANK nu este întemeiată.

Atâta

vreme cât prin încheierea contractului de gaj din 18 decembrie 1998 ce s-a

încheiat între recurentă și debitoare, nu s-a efectuat nici un transfer al

vreunui dezmebrământ al dreptului de proprietate de la debitor la creditor,

orice altă ipoteză legată de calitatea de posesor, respectiv detentor precar al

bunurilor gajate, este lipsită de relevanță.

În

aceste condiții, recursul ROBANK este nefondat și urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul

declarat  de  creditoarea B.C.R. S.A. împotriva deciziei nr.66A din  4

noiembrie 2002 a Curții de Apel Tg.Mureș,  secția comercială și contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2004.