ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7182/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 august 2003, reclamantul L.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii pârâtei, nr. 2517 din 23 aprilie 2003 și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1953 - 1956, să-i plătească despăgubiri bănești, reprezentând diferența de pensie între cea încasată în prezent și cea care i s-ar fi cuvenit în urma unei corecte încadrări și să se dispună efectuarea modificărilor corespunzătoare în livretul său militar, cu cheltuieli de judecată.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar, timp de 30 luni, în intervalul 1953 – 1956, în cadrul unor detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, dar datorită unor mențiuni greșite din livretul militar, nu i s-au putut aplica dispozițiile actului normativ indicat. Prin sentința nr. 339/S din 22 septembrie 2003, Tribunalul Brașov, secția civilă, inițial învestit cu judecarea acțiunii, a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtă și, în baza prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Brașov.

Judecând în fond pricina, în primă instanță, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 278/F din 18 noiembrie 2003, a admis în parte acțiunea, a anulat hotărârea contestată și în consecință, a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre care să constate că în perioada 2 decembrie 1953 - 27 iunie 1956, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002. A respins restul pretențiilor și a obligat pârâta, la plata sumei de 3.070.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că reclamantul a făcut dovada, prin mijloace de probă prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, că a efectuat stagiul militar în calitate de muncitor, într-un detașament de muncă, neavând relevanță subordonarea ierarhică a acestor detașamente.

Instanța a mai reținut că, în acest cadru procesual, nu se pot rectifica mențiunile din livretul militar și nici acorda despăgubirile solicitate, dar în temeiul art. 274 C. proc. civ., s-a considerat întemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, care a cerut modificarea integrală a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii și al menținerii actului administrativ atacat. În motivarea recursului, pârâta a susținut, în esență, că hotărârea este nelegală, întrucât reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul Ministerului Forțelor Armate, și nu în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum prevede expres Legea nr. 309/2002, instanța a apreciat eronat valoarea probatorie a dovezilor administrate și a respins nejustificat, excepția tardivității introducerii acțiunii.

Recursul este nefondat. Din copia livretului militar prezentat de reclamant, în sprijinul cererii sale, coroborat cu declarațiile testimoniale administrate în cauză, rezultă că reclamantul a prestat muncă, în construcții, în cadrul detașamentului 3 Căi Ferate, începând cu 2 decembrie 1953, până la data de 27 iunie 1956, când a fost lăsat la vatră, ca soldat neinstruit. Din moment ce nu s-a contestat prestarea muncii pe durata stagiului militar, în detașament de muncă organizat în acest scop, nu se justifică exceptarea reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate. Așa după cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, în caz contrar, s-ar crea situații inechitabile, persoane care au efectuat stagiul militar în condiții identice, beneficiind de tratamente diferite și discriminatorii, pe criterii absolut formale, ținând exclusiv de subordonarea ierarhică a unităților militare.

Apreciind, deci, că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite cerințele de admisibilitate a cererii, prevăzute de art. 1, art. 3 și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002 și cum, nici celelalte motive de recurs invocate nu sunt întemeiate, Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, împotriva sentinței civile nr. 278/F din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.