ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7182/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 8 august 2003, reclamantul L.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii pârâtei, nr. 2517 din 23

aprilie 2003 și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.

309/2002, pentru perioada 1953 - 1956, să-i plătească despăgubiri bănești,

reprezentând diferența de pensie între cea încasată în prezent și cea care i

s-ar fi cuvenit în urma unei corecte încadrări și să se dispună efectuarea modificărilor

corespunzătoare în livretul său militar, cu cheltuieli de judecată.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că a efectuat stagiul militar, timp de 30 luni, în intervalul 1953 – 1956,

în cadrul unor detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, dar datorită unor mențiuni greșite din livretul militar, nu i s-au

putut aplica dispozițiile actului normativ indicat.

Prin sentința nr. 339/S din 22

septembrie 2003, Tribunalul Brașov, secția civilă, inițial învestit cu judecarea

acțiunii, a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtă și, în

baza prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, a declinat

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Brașov.

Judecând în fond pricina, în primă

instanță, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința nr. 278/F din 18 noiembrie 2003, a admis în parte

acțiunea, a anulat hotărârea contestată și în consecință, a obligat pârâta, să

emită o nouă hotărâre care să constate că în perioada 2 decembrie 1953 - 27

iunie 1956, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

A respins restul pretențiilor și a

obligat pârâta, la plata sumei de 3.070.000 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată, către reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanța

fondului a reținut că reclamantul a făcut dovada, prin mijloace de probă

prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, că a efectuat stagiul

militar în calitate de muncitor, într-un detașament de muncă, neavând relevanță

subordonarea ierarhică a acestor detașamente.

Instanța a mai reținut că, în acest

cadru procesual, nu se pot rectifica mențiunile din livretul militar și nici

acorda despăgubirile solicitate, dar în temeiul art. 274 C. proc. civ., s-a considerat întemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, care a cerut

modificarea integrală a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii și al

menținerii actului administrativ atacat.

În motivarea recursului, pârâta a

susținut, în esență, că hotărârea este nelegală, întrucât reclamantul a

efectuat stagiul militar în cadrul Ministerului Forțelor Armate, și nu în

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum prevede expres Legea nr. 309/2002,

instanța a apreciat eronat valoarea probatorie a dovezilor administrate și a

respins nejustificat, excepția tardivității introducerii acțiunii.

Recursul este nefondat.

Din copia livretului militar prezentat

de reclamant, în sprijinul cererii sale, coroborat cu declarațiile testimoniale

administrate în cauză, rezultă că reclamantul a prestat muncă, în construcții,

în cadrul detașamentului 3 Căi Ferate, începând cu 2 decembrie 1953, până la

data de 27 iunie 1956, când a fost lăsat la vatră, ca soldat neinstruit.

Din moment ce nu s-a contestat

prestarea muncii pe durata stagiului militar, în detașament de muncă organizat

în acest scop, nu se justifică exceptarea reclamantului, de la acordarea

drepturilor solicitate.

Așa după cum, în mod corect, a

reținut instanța de fond, în caz contrar, s-ar crea situații inechitabile,

persoane care au efectuat stagiul militar în condiții identice, beneficiind de

tratamente diferite și discriminatorii, pe criterii absolut formale, ținând

exclusiv de subordonarea ierarhică a unităților militare.

Apreciind, deci, că prima instanță a

stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite cerințele de

admisibilitate a cererii, prevăzute de art. 1, art. 3 și art. 6 alin. (2) din

Legea nr. 309/2002 și cum, nici celelalte motive de recurs invocate nu sunt

întemeiate, Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Brașov, împotriva sentinței civile nr. 278/F din 18

noiembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2004.