ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.10.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4431/2003

HOTĂRÂRE
10.10.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4431/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din 7

februarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin neapelare, a fost admisă

cererea formulată de Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Giurgiu,

privind pe condamnata B.F. și s-a dispus înlocuirea pedepsei de 500.000 lei

amendă penală cu pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 65 din Legea nr. 56/1992.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că deși i s-a atras atenția asupra

dispozițiilor art. 63

1

500.000 lei amendă penală, inculpata nu a achitat amenda și nici nu a făcut

dovada imposibilității achitării acesteia, motiv pentru care s-a înlocuit

amenda penală cu pedeapsa închisorii.

Împotriva acestei sentințe procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și declarat

recurs în anulare în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (2) C. proc. pen.,

învederând că hotărârea pronunțată este contrară legii.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 63

1

C.

pen., dacă cel condamnat se sustrage cu rea credință de la executarea amenzii,

instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele

prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea de amendă care

a fost achitată.

Expresia „pedeapsa închisorii în

limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită” vizează exclusiv pedeapsa

privativă de libertate substituită amenzii în cazurile în care amenda a fost

aplicată, ca pedeapsă alternativă.

În consecință, atunci când instanța

nu are altă posibilitate decât aplicarea amenzii

[

(în cazul prevăzut de art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen.)]

nu se realizează premisa înlocuirii pedepsei amenzii, și anume existența

posibilității de a se aplica și pedeapsa închisorii pentru infracțiunea săvârșită.

Într-adevăr, conduita condamnatei,

după rămânerea definitivă a hotărârii, constând în sustragerea cu rea credință

de la executarea amenzii, este susceptibilă de a face incidente dispozițiile

art. 63

1

necesară și existența premisei menționate. Atunci când această posibilitate nu

există ca urmare a efectelor unor dispoziții legale (cazul efectelor

obligatorii ale circumstanțelor atenuante care reduc posibilitatea aplicării

pedepsei numai la amendă) nu există nici condițiile legale de aplicare a

dispoziției privind înlocuirea pedepsei amenzii.

În cauză, infracțiunea prevăzută de

art. 65 din Legea nr. 56/1992 este sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2

ani. Întrucât, inculpata a săvârșit această infracțiune în minorat, ca efect al

art. 109 C. pen., limitele menționate se reduc între o lună și jumătate și un

an.

Totodată, urmare a efectelor

obligatorii ale reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, cu

referire la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., pedeapsa pe care instanța o

poate aplica inculpatei o reprezintă numai amenda care nu poate fi mai mică de

200.000 lei.

În acest context, este evident că,

deși inculpata s-a sustras cu rea-credință de la plata amenzii ce i-a fost

aplicată, nu există alternativă la acest tip de pedeapsă care să facă posibilă

înlocuirea sa.

Ca atare, nefiind îndeplinite

condițiile de aplicare ale art. 63 C. pen., incidența acestei dispoziții este

exclusă.

În raport de considerentele expuse

recursul în anulare va fi admis, se va casa sentința penală atacată și în fond

va fi respinsă cererea de înlocuire a pedepsei amenzii cu închisoarea.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 141 din 7 februarie 2001 a

Judecătoriei Giurgiu, privind pe inculpata B.F.

Casează sentința penală nr. 141 din

7 februarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu și în fond respinge cererea de

înlocuire a pedepsei amenzii cu închisoare.

Onorariu pentru apărarea din oficiu

a inculpatei, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-11-11
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5933/2004
a instanței de apel este contrară legii, deoarece în mod greșit a fost grațiată pedeapsa aplicată inculpatei. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 se grațiază în întregime pedepsele cu înch
ÎCCJ 2003-02-25
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 947/2003
apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru netemeinicie, cu referire la pedeapsa aplicată inculpatei, considerându-se că față de natura și gravitatea infracțiunii, nu se impunea reținerea circumsta
ÎCCJ 2004-01-13
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 145/2004
și a aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pe care, în baza art.36 alin. (3), raportat la art. 61 alin. (1) C. pen. a considerat-o executată, impunându-se și anularea mandatului de executare nr. 985/J/2001 din 1 noi
ÎCCJ 2003-02-04
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 520/2003
LEGII D E C I D E : Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr.627 din 22 august 2001 a Judecătoriei Piatra Neamț, deciziei penale nr.468/Ap
ÎCCJ 2003-05-13
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2209/2003
rea sentinței penale criticate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie admisă contestația la executare așa cum a fost formulată. Prin decizia penală nr. 15 din 28 ianuarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat,
Sursă