ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 947/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 947/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.358 din 19 iunie
2002 a Curții de Apel București, Secția I penală, privind pe inculpata C.V.
A
lipsit intimata inculpată, pentru apărarea sa prezentându-se avocat V.M.,
apărător desemnat din oficiu.
Procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Procurorul
a susținut recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, astfel
cum a fost formulat în scris și depus la dosar, solicitând admiterea lui,
casarea deciziei atacate și înlăturarea prevederilor art.81 din Codul penal,
referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate
inculpatei, astfel că aceasta să execute sancțiunea aplicată, în regim de
detenție.
Apărătorul
inculpatei a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea modalității
de executare a pedepsei aplicate inculpatei, fără privare de libertate.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.243 din 26 martie 2002, Tribunalul București, Secția a II-a
penală a condamnat pe inculpata C.V. la un an închisoare, cu suspendarea
condiționată a executării pe un termen de încercare de 3 ani, pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.4 din Legea nr.143/2000, cu
aplicarea art.74 lit.a și c, raportat la art.76 lit.d din Codul penal.
Instanța,
în baza art.350 alin.3 lit.b din Codul de procedură penală a dispus punerea de
îndată în libertate a inculpatei a constatat că aceasta a fost reținută și
arestată preventiv de la 6 februarie 2002 la data punerii sale efective în
libertate.
În
temeiul art.113 din Codul penal, tribunalul a aplicat inculpatei măsura de
siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire și conform
art.17 din Legea nr.143/2000 a dispus confiscarea cantității de 0,82 gr,
respectiv, 1,49 gr heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator,
ambalate și sigilate (sigiliul M.I. nr.50155).
Pentru
a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că, organele de poliție s-au
sesizat din oficiu, cu privire la faptul că inculpata, în timp ce se afla pe o
stradă din București, în ziua de 6 februarie 2002, avea asupra sa 32 de punguțe
din plastic cu heroină. În urma percheziției corporale, în buzunarul stâng al
gecii pe care o purta, a fost găsit un tub, tip medicamente, de culoare albă,
în care se aflau 20 de pungulițe, iar în cizma din piciorul stâng, alte 12
pungulițe.
În
cursul urmăririi penale, inculpata a declarat, inițial, că drogurile erau
destinate unei persoane, dar, ulterior, a recunoscut că ea este consumatoare de
heroină, cele 32 de doze fiind cumpărate cu 100.000 lei doza de la un bărbat
a-l cărui nume nu-l știa.
La
individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gradul de pericol social
concret al infracțiunii, precum și conduita bună a inculpatei înainte de
săvârșirea infracțiunii, precum și comportarea sinceră pe tot parcursul
procesului penal.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă
Tribunalul București, criticând-o pentru netemeinicie, cu referire la pedeapsa
aplicată inculpatei, considerându-se că față de natura și gravitatea
infracțiunii, nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante, solicitându-se
ca prin admiterea apelului și desființarea sentinței să se dispună majorarea
pedepsei.
Secția
I penală a Curții de Apel București, prin decizia penală nr.358 din 19 iunie
2002, a admis apelul parchetului, a desființat parțial sentința și a majorat
pedeapsa de la 1 an închisoare la 3 ani, prin înlăturarea dispozițiilor art.74
lit.a și c, raportate la cele ale art.76 lit.d din Codul penal.
În
baza art.81, 82 din același cod, s-a dispus supendarea condiționată a
executării pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani, cu menținerea celorlalte
dispoziții ale hotărârii.
În
termen legal, hotărârile au fost atacate cu recursul declarat de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel București, prin care le consideră nelegale, în ceea ce
privește modalitatea de executare a pedepsei, apreciindu-se că s-a făcut o
greșită aplicare a legii, conform art.385
9
alin.1 pct.17
1
teza a doua din Codul de procedură penală, deoarece în raport cu situația de
fapt, scopul pedepsei, „așa cum este definit de legiuitor în dispozițiile
art.52 Cod penal, nu poate fi realizat decât prin executarea acesteia în regim
de detenție”.
Examinând
decizia atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art.385
9
alin.1 pct.14 teza întâi din Codul de procedură penală, Curtea constată, în
baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a
fi admis.
În acest sens, suspendarea condiționată a executării pedepsei
este, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, o măsură (modalitate) de
individualizare a executării sancțiunii penale, acordată de către instanță în
urma verificării judiciare a îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege
(art.81 alin.1 din Codul penal).
Condiția
prevăzută de art.81 alin.1 lit.c, referitoare la aprecierea de către instanța
de judecată, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia
este de esența suspendării, fiind îndeplinită atunci când instanța, examinând
cauza în ansamblul împrejurărilor sale, vizând atât fapta penală reținută, cât
și elementele care definesc conduita generală și personalitatea infractorului,
ajunge la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea
acesteia.
2.
Revenind la cauză, se constată că instanțele, după ce au verificat îndeplinirea
cerințelor (condițiilor) expres și limitativ prevăzute în art.81 alin.1 lit.a
și b din Codul penal, au ajuns la concluzia, în raport și cu „caracterizările
depuse și lipsa antecedentelor penale sunt motive pentru aplicarea
dispozițiilor art.81 Cod penal, cu referire la posibilitatea realizării
scopului prevăzut de art.52 Cod penal, chiar fără executare, constând în
atenționare asupra consecințelor nerespectării legii”.
Așa
fiind, instanțele nu au făcut o greșită aplicare a legii, cum se susține de
către parchet, prin cazul de recurs invocat aspectele referitoare la
individualizarea pedepsei, inclusiv a modalității de executare, privesc
temeinicia hotărârii, fiind o problemă de apreciere a unor date și împrejurări,
cum arătăm în cele ce preced.
Curtea
consideră că, în raport cu împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta,
inculpata fiind depistată pe stradă cu peste 2,00 gr heroină asupra ei (porționate
în 32 de pliculețe) drogul făcând parte din Tabelul I anexă la Legea
nr.143/2000 (drog de mare risc), precum și cu datele sale personale, și anume
că nu prestează nici o activitate pentru a-și asigura mijloacele materiale de
existență, aceasta nu prezintă garanția că se poate îndrepta și fără executarea
pedepsei, astfel că, scopul acesteia, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,
se va putea realiza numai prin privare de libertate.
În
consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art.385
15
alin.1 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va casa decizia atacată
numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că va
înlătura aplicarea prevederilor art.81 din Codul penal, inculpata C.V. urmând
să execute 3 ani închisoare, cu aplicarea art.71, raportat la art.64 din Codul
penal, cu deducerea din pedeapsă a timpului reținerii și al arestării
preventive de la 6 februarie 2002 până la punerea efectivă în libertate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva
deciziei penale nr.358 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția I
penală, privind pe inculpata C.V.
Casează
decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Inlătură
aplicarea prevederilor art.81 din Codul penal, referitoare la suspendarea
condiționată a executării pedepsei, inculpata C.V. urmând să execute 3 ani
închisoare, cu privare de libertate.
Face
aplicarea art.71 și 64 din Codul penal.
Deduce
din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de
la 6 februarie 2002 până la punerea efectivă în libertate.
Onorariul
de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 300.000 lei se va
plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată
în ședință publică, azi 25 februarie 2003.