ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 947/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.358 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală, privind pe inculpata C.V. A lipsit intimata inculpată, pentru apărarea sa prezentându-se avocat V.M., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Procurorul a susținut recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar, solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate și înlăturarea prevederilor art.81 din Codul penal, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei, astfel că aceasta să execute sancțiunea aplicată, în regim de detenție.

Apărătorul inculpatei a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei, fără privare de libertate. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.243 din 26 martie 2002, Tribunalul București, Secția a II-a penală a condamnat pe inculpata C.V. la un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.4 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74 lit.a și c, raportat la art.76 lit.d din Codul penal. Instanța, în baza art.350 alin.3 lit.b din Codul de procedură penală a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei a constatat că aceasta a fost reținută și arestată preventiv de la 6 februarie 2002 la data punerii sale efective în libertate.

În temeiul art.113 din Codul penal, tribunalul a aplicat inculpatei măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire și conform art.17 din Legea nr.143/2000 a dispus confiscarea cantității de 0,82 gr, respectiv, 1,49 gr heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator, ambalate și sigilate (sigiliul M.I. nr.50155). Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că, organele de poliție s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că inculpata, în timp ce se afla pe o stradă din București, în ziua de 6 februarie 2002, avea asupra sa 32 de punguțe din plastic cu heroină. În urma percheziției corporale, în buzunarul stâng al gecii pe care o purta, a fost găsit un tub, tip medicamente, de culoare albă, în care se aflau 20 de pungulițe, iar în cizma din piciorul stâng, alte 12 pungulițe.

În cursul urmăririi penale, inculpata a declarat, inițial, că drogurile erau destinate unei persoane, dar, ulterior, a recunoscut că ea este consumatoare de heroină, cele 32 de doze fiind cumpărate cu 100.000 lei doza de la un bărbat a-l cărui nume nu-l știa. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii, precum și conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii, precum și comportarea sinceră pe tot parcursul procesului penal. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru netemeinicie, cu referire la pedeapsa aplicată inculpatei, considerându-se că față de natura și gravitatea infracțiunii, nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante, solicitându-se ca prin admiterea apelului și desființarea sentinței să se dispună majorarea pedepsei.

Secția I penală a Curții de Apel București, prin decizia penală nr.358 din 19 iunie 2002, a admis apelul parchetului, a desființat parțial sentința și a majorat pedeapsa de la 1 an închisoare la 3 ani, prin înlăturarea dispozițiilor art.74 lit.a și c, raportate la cele ale art.76 lit.d din Codul penal. În baza art.81, 82 din același cod, s-a dispus supendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii.

În termen legal, hotărârile au fost atacate cu recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin care le consideră nelegale, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, apreciindu-se că s-a făcut o greșită aplicare a legii, conform art.385 9 alin.1 pct.17 1 teza a doua din Codul de procedură penală, deoarece în raport cu situația de fapt, scopul pedepsei, „așa cum este definit de legiuitor în dispozițiile art.52 Cod penal, nu poate fi realizat decât prin executarea acesteia în regim de detenție”. Examinând decizia atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art.385 9 alin.1 pct.14 teza întâi din Codul de procedură penală, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.

1. În acest sens, suspendarea condiționată a executării pedepsei este, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, o măsură (modalitate) de individualizare a executării sancțiunii penale, acordată de către instanță în urma verificării judiciare a îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege (art.81 alin.1 din Codul penal). Condiția prevăzută de art.81 alin.1 lit.c, referitoare la aprecierea de către instanța de judecată, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia este de esența suspendării, fiind îndeplinită atunci când instanța, examinând cauza în ansamblul împrejurărilor sale, vizând atât fapta penală reținută, cât și elementele care definesc conduita generală și personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

2. Revenind la cauză, se constată că instanțele, după ce au verificat îndeplinirea cerințelor (condițiilor) expres și limitativ prevăzute în art.81 alin.1 lit.a și b din Codul penal, au ajuns la concluzia, în raport și cu „caracterizările depuse și lipsa antecedentelor penale sunt motive pentru aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, cu referire la posibilitatea realizării scopului prevăzut de art.52 Cod penal, chiar fără executare, constând în atenționare asupra consecințelor nerespectării legii”. Așa fiind, instanțele nu au făcut o greșită aplicare a legii, cum se susține de către parchet, prin cazul de recurs invocat aspectele referitoare la individualizarea pedepsei, inclusiv a modalității de executare, privesc temeinicia hotărârii, fiind o problemă de apreciere a unor date și împrejurări, cum arătăm în cele ce preced.

Curtea consideră că, în raport cu împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, inculpata fiind depistată pe stradă cu peste 2,00 gr heroină asupra ei (porționate în 32 de pliculețe) drogul făcând parte din Tabelul I anexă la Legea nr.143/2000 (drog de mare risc), precum și cu datele sale personale, și anume că nu prestează nici o activitate pentru a-și asigura mijloacele materiale de existență, aceasta nu prezintă garanția că se poate îndrepta și fără executarea pedepsei, astfel că, scopul acesteia, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, se va putea realiza numai prin privare de libertate. În consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art.385 15 alin.1 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va casa decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că va înlătura aplicarea prevederilor art.81 din Codul penal, inculpata C.V.

urmând să execute 3 ani închisoare, cu aplicarea art.71, raportat la art.64 din Codul penal, cu deducerea din pedeapsă a timpului reținerii și al arestării preventive de la 6 februarie 2002 până la punerea efectivă în libertate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.358 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală, privind pe inculpata C.V. Casează decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. Inlătură aplicarea prevederilor art.81 din Codul penal, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, inculpata C.V. urmând să execute 3 ani închisoare, cu privare de libertate. Face aplicarea art.71 și 64 din Codul penal. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 februarie 2002 până la punerea efectivă în libertate. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2003.