ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5933/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5933/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de
față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 565 din 11
aprilie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 București a fost condamnată inculpata
B.M. la pedeapsa de un an închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune,
prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.
Totodată, s-a menținut starea de
arest a inculpatei și s-a scăzut timpul arestării preventive de la 19 ianuarie
2003 la zi.
Pentru a pronunța această sentință,
prima instanță a reținut în fapt, că în luna decembrie 2002, inculpata a
obținut de la partea vătămată N.C.O. suma de 16.400.000 lei, inducând-o în
eroare în sensul facilitării obținerii unui împrumut de la B.N.R. de zece ori
mai mare, respectiv 164.000.000 lei.
Prin decizia penală nr. 776/ A din 4
iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost admis apelul
inculpatei și în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată
în întregime pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatei și s-a dispus
punerea sa în liberate dacă nu este arestată în altă cauză.
Decizia mai sus menționată a rămas
definitivă prin nerecurare.
În baza art. 409 și art. 410 alin.
(1) pct. 7
1
teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare
împotriva deciziei penale nr. 776 din 4 iunie 2003 a Tribunalului București,
definitivă prin nerecurare, considerând că hotărârea instanței de apel este
contrară legii, deoarece în mod greșit a fost grațiată pedeapsa aplicată
inculpatei.
În motivarea recursului în anulare
s-a arătat că potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 se grațiază în întregime
pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, prevederi care nu se aplică
celor care au săvârșit infracțiuni limitativ enumerate în art. 4 alin. (2) din
lege, printre care, este adevărat, nu se regăsesc prevederile art. 215 alin.
(1) C. pen., cum în mod corect a reținut instanța de control judiciar.
Dar, potrivit art. 8 din aceeași
lege, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2003, dispozițiile legii de
grațiere privesc pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate pentru fapte
săvârșite până la data publicării ei în M. Of. al României, Partea I, respectiv
până la 4 octombrie 2002.
Așa cum rezultă din probele
administrate și cum corect au reținut și instanțele de judecată, prin inducerea
în eroare a părții vătămate, inculpata a primit de la aceasta 16.400.000 lei,
în trei tranșe, în cursul lunii decembrie 2002.
Așadar, săvârșind infracțiunea după
intrarea în vigoare a actului de clemență menționat, evident, în cauză, nu se
impunea grațierea pedepsei aplicate inculpatei.
Pentru acest motiv, s-a cerut
admiterea recursului în anulare, casarea deciziei nr. 776/ A din 4 iunie 2003 a
Tribunalului București și menținerea hotărârii instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată în
raport de cazul de recurs în anulare invocat, Înalta Curte constată, în baza
lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, recursul în anulare ca fiind
fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că atât
instanța de apel, cât și prima instanță au reținut în fapt, în esență că în
luna decembrie 2002, inculpata B.M. a indus în eroare partea vătămată N.C.O.,
promițându-i că prin depunerea la B.N.R. a unei sume de bani vor obține un
credit de 10 ori mai mare, pe care s-a oferit să i-l faciliteze și de la care a
primit și și-a însușit suma de 16.400.000 lei în trei tranșe.
În conformitate cu art. 1 din Legea
nr. 543/2002 se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani
inclusiv, prevederi care nu sunt aplicabile celor care au săvârșit infracțiuni
limitativ enumerate în art. 4 alin. (2) din aceeași lege.
Potrivit art. 8 din același act
normativ, modificat prin O.U.G. nr. 18/2003, dispozițiile legii de grațiere
privesc pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate pentru fapte săvârșite până
la data publicării ei în M. Of. al României, Partea I, respectiv până la 4
octombrie 2002.
Astfel, în raport cu cele arătate
rezultă că instanța de apel, deși a stabilit corect că infracțiunea de
înșelăciune reținută în sarcina inculpatei, respectiv art. 215 alin. (1) C.
pen., nu este exceptată de la beneficiul grațierii, totuși a ignorat o altă
condiție cerută de actul de clemență, așa cum a fost modificat, respectiv, data
săvârșirii faptei pentru care a fost aplicată pedeapsa ce urma să fie analizată
sub aspectul incidenței sau nu a grațierii, care trebuia să fie anterioară
publicării legii privind grațierea, și anume anterioară datei de 4 octombrie
2002.
Or, cum rezultă din probele
administrate, data comiterii faptei de către inculpata B.M. a fost reținută în
cursul lunii decembrie 2002, deci ulterioară datei impuse de actul normativ
menționat, ceea ce făcea inaplicabilă dispoziția prevăzută de art. 1 din Legea
nr. 543/2002, referitoare la grațierea pedepsei de 1 an închisoare aplicată
inculpatei.
Așa fiind, Înalta Curte consideră că
decizia pronunțată de instanța de apel este contrară legii numai cu privire la
constatarea grațierii pedepsei de un an închisoare, în temeiul art. 1 din Legea
nr. 543/2002, dispoziție pe care o va înlătura.
Față de aceste considerente, Înalta
Curte, în baza art. 414
1
,
cu referire la art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție împotriva deciziei penale nr. 776/ A din 4 iunie 2003 a Tribunalului
București, secția a II-a penală, privind pe inculpata B.M.
Se va casa decizia atacată, numai cu
privire la constatarea grațierii pedepsei de un an închisoare, în temeiul art.
1 din Legea nr. 543/2002, dispoziție pe care o va înlătura.
Onorariul pentru apărarea din oficiu
a inculpatei, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
împotriva deciziei penale nr. 776/ A din 4 iunie 2003 a Tribunalului București,
secția a II-a penală, privind pe inculpata B.M.
Casează decizia atacată, numai cu
privire la constatarea grațierii pedepsei de un an închisoare, în temeiul art.
1 din Legea nr. 543/2002, dispoziție pe care o înlătură.
Onorariul pentru apărarea din oficiu
a inculpatei, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
11 noiembrie 2004.