ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2913/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1107 din 13 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpatului Șt.B. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) C. pen. Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatei N.F. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că în ziua de 17 august 2002, inculpatul Șt.B. i-a smuls din mână lui M.T.M.

suma de 3.200.000 lei și, ajutat fiind de inculpata N.F., a reușit să se desprindă de partea vătămată, care încercase să-l imobilizeze, și să fugă cu banii astfel sustrași. Prin decizia nr. 794 din 23 decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați împotriva hotărârii primei instanțe. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs numai inculpata N.F., care a solicitat casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și achitarea sa, susținând că nu a comis fapta pentru care a fost condamnată, iar în subsidiar, reducerea pedepsei în raport cu situația sa personală. Recursul nu este fondat. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatei a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate M.T.M., ale inculpatului Șt.B.

și ale martorului G.G. Din aceste probe rezultă că în ziua de 17 august 2002, inculpata N.F., împreună cu inculpatul Șt.B. și cu numitul C.P. au predat la centrul de colectare a materialelor feroase și neferoase, situat în Bulevardul 1 Decembrie din București, unele obiecte metalice culese de la o groapă de gunoi, iar în momentul în care gestionarul centrului, M.T.M., a scos din buzunar un teanc de bancnote din care urma să facă plata, inculpatul Șt.B. i-a smuls banii din mână și a încercat să fugă, fiind însă prins de partea vătămată. În sprijinul inculpatului Șt.B. au sărit inculpata N.F. și C.P., pentru acesta din urmă cauza a fost disjunsă în faza de urmărire penală, care l-au îmbrâncit pe M.T.M., astfel că autorul tâlhăriei a reușit să fugă cu banii.

În declarațiile sale, inculpata a recunoscut că l-a ajutat pe inculpatul Șt.B. să scape, dar a susținut că a acționat așa pentru că nu acesta smulsese banii din mâna părții vătămate, susținere contrazisă însă chiar de numitul inculpat care și-a recunoscut fapta. Având în vedere aceste probe, se constată că s-a reținut în mod întemeiat participarea inculpatei N.F. la tâlhăria comisă de inculpatul Șt.B. și că fapta inculpatei a fost încadrată corect în prevederile art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) C. pen. În ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, se constată că s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., nefiind cazul ca pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnată inculpata să fie micșorată.

În consecință, recursul inculpatei urmează să fie respins, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.F. împotriva deciziei penale nr. 794 din 23 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2004.