ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 592/2004

Asupra recursului de față constată: Prin sentința civilă nr. 877 C din 27 iunie 2000, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 520/1999, a fost admisă acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta SC T.P. SA Brașov și a fost obligată pârâta, SC P.R. SRL Brașov, la plata sumelor de 172.279.222 lei, cu titlu de pretenții actualizate la data de 31 martie 2000, și 6.660.584 lei cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de asociere, urmat de convenția din 28 decembrie 1998, a reieșit că pârâta datora cota parte din asociere, în sumă de 123.071.588 lei, care, la 31 martie 2000, actualizată, reprezenta 172.279.222 lei și pe care s-a obligat să o plătească în rate egale lunare până la 30 iunie 1999. Sentința instanței de fond a fost desființată de curtea de apel, care a admis apelul declarat de pârâta SC P.R.

SRL și a trimis cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Brașov, cu motivarea că instanța a omis să examineze și să se pronunțe cu privire la excepțiile de nulitate și inadmisibilitate a acțiunii ridicate de pârâta-apelantă. Împotriva deciziei nr. 50/AP din 31 ianuarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, reclamanta, SC T.P. SA Brașov, a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât nejustificat s-a prelungit termenul de soluționare al litigiului, deoarece atât nepronunțarea instanței de fond asupra excepțiilor și chiar diferențele de timbraj puteau fi complinite în instanța de apel. Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este nefondat.

Prin acțiune, reclamanta-recurentă a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 102.571.587 lei, cu titlu de contribuție în cadrul contractului de asociere și 146.735.418 lei penalități de întârziere. La dosarul de fond, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la 102.571.587 lei , sumă la care să se adauge coeficientul de reactualizare, iar cu privire la plata penalităților precizează că acest capăt de acțiune îl lasă la aprecierea instanței. Potrivit art. 129 alin. ultim C. proc. civ., instanța de fond trebuia să fixeze cadrul procesului, stabilind cu exactitate obiectul acțiunii. Obiectul cererii de chemare în judecată nu poate fi lăsat la aprecierea instanței. În cauză nu rezultă dacă penalitățile și daunele care au temeiuri juridice distincte au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, deoarece nu se motivează defalcat cu indicarea componenței sumei acordate.

Contractul de asociere se impunea a fi analizat și în raport cu dispozițiile art. 251-256 C. com., precum și dacă, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1513 C. civ. Potrivit art. 136 și 137 C. proc. civ., instanța de fond avea obligația să se pronunțe cu privire la excepțiile ridicate de nulitate și admisibilitate a acțiunii. Astfel fiind, în raport cu considerentele arătate, recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins, decizia instanței de apel privindu-se ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC T.P. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 50 din 31 ianuarie 2001 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 17 februarie 2004.