ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 592/2004

Asupra recursului de față constată:

Prin sentința civilă nr. 877 C din

27 iunie 2000, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 520/1999, a fost

admisă acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta SC T.P.

SA Brașov și a fost obligată pârâta, SC P.R. SRL Brașov, la plata sumelor de

172.279.222 lei, cu titlu de pretenții actualizate la data de 31 martie 2000,

și 6.660.584 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de asociere, urmat de

convenția din 28 decembrie 1998, a reieșit că pârâta datora cota parte din

asociere, în sumă de 123.071.588 lei, care, la 31 martie 2000, actualizată,

reprezenta 172.279.222 lei și pe care s-a obligat să o plătească în rate egale

lunare până la 30 iunie 1999.

Sentința instanței de fond a fost

desființată de curtea de apel, care a admis apelul declarat de pârâta SC P.R.

SRL și a trimis cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Brașov, cu motivarea că

instanța a omis să examineze și să se pronunțe cu privire la excepțiile de

nulitate și inadmisibilitate a acțiunii ridicate de pârâta-apelantă.

Împotriva deciziei nr. 50/AP din 31

ianuarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, reclamanta, SC T.P. SA

Brașov, a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică,

întrucât nejustificat s-a prelungit termenul de soluționare al litigiului,

deoarece atât nepronunțarea instanței de fond asupra excepțiilor și chiar

diferențele de timbraj puteau fi complinite în instanța de apel.

Examinând legalitatea și temeinicia

deciziei recurate, în raport cu criticile formulate, se constată că recursul

declarat este nefondat.

Prin acțiune, reclamanta-recurentă a

solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 102.571.587 lei, cu titlu de

contribuție în cadrul contractului de asociere și 146.735.418 lei penalități de

întârziere.

La dosarul de fond, reclamanta și-a

precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la 102.571.587 lei , sumă la

care să se adauge coeficientul de reactualizare, iar cu privire la plata

penalităților precizează că acest capăt de acțiune îl lasă la aprecierea

instanței.

Potrivit art. 129 alin. ultim C.

proc. civ., instanța de fond trebuia să fixeze cadrul procesului, stabilind cu

exactitate obiectul acțiunii.

Obiectul cererii de chemare în

judecată nu poate fi lăsat la aprecierea instanței.

În cauză nu rezultă dacă

penalitățile și daunele care au temeiuri juridice distincte au fost avute în

vedere la soluționarea cauzei, deoarece nu se motivează defalcat cu indicarea

componenței sumei acordate.

Contractul de asociere se impunea a

fi analizat și în raport cu dispozițiile art. 251-256 C. com., precum și dacă,

în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1513 C. civ.

Potrivit art. 136 și 137 C. proc.

civ., instanța de fond avea obligația să se pronunțe cu privire la excepțiile

ridicate de nulitate și admisibilitate a acțiunii.

Astfel fiind, în raport cu

considerentele arătate, recursul declarat este nefondat și urmează a fi

respins, decizia instanței de apel privindu-se ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta, SC T.P. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 50 din 31

ianuarie 2001 a Curții de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 17 februarie 2004.