ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 909/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 909/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpata T.E. împotriva deciziei penale

nr.205 din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava.

S-a

prezentat recurenta inculpată, aflată în stare de arest, asistată de avocat D.C.,

apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatei a expus pe larg motivele scrise depuse la dosar și a solicitat

admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și trimiterea

dosarului primei instanțe pentru completarea probatoriului, în sensul

efectuării unei noi expertize medico-legale care să stabilească, cu certitudine,

dacă leziunile consemnate în actele medico-legale anterioare pot fi și

consecința unor lovituri aplicate cu copiltele de la calul victimei.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat, motivând că

probatoriul administrat la dosarul cauzei este complet și în măsură să

demonstreze vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii pentru care a fost

condamnată.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt acordat, a susținut că este nevinovată și a arătat că este de

acord cu apărările formulate în cauză de avocatul său.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.203 din 14 noiembrie 2001, Tribunalul Suceava a condamnat pe

inculpata T.E., la 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, pentru infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art.174, 175 lit.c Cod penal.

S-a

făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal, s-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 2 februarie

2000 la zi.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În

dimineața zilei de 31 ianuarie 2000 T.Gh. a plecat împreună cu fii săi, T.C. și

T.R. la piața din comuna Zamostea, unde au stat până în jurul orelor 11,00. T.C.

a rămas în comuna Zamostea, la domiciliul sorei sale, Z.C., iar ceilalți doi au

revenit în satul Verbia, unde au făcut cumpărături și au consumat aproximativ

200 ml, vodcă și  lichior.

În

jurul orei 13,30 T.R. a mers la locuința părinților săi, loc unde l-a găsit pe

tatăl său, cu o bărdiță în mână, cu care repara ușa de la grajd și a constatat

că acesta și mama sa se certau, împrejurare în care a plecat de la domiciliul

său.

În

perioada imediat următoare, s-a auzit gălăgie la locuința soților T.Gh. și E.

respectiv țipete și strigăte, scandal ce a durat mai mult timp, până în jurul

orelor 15,00 – 16,00.

Pe

acest fond, cât și datorită consumului exagerat de alcool, spre finele

intervalului de timp menționat, în timp ce părțile se aflau în bucătărie,

inculpata profitând de starea de intoxicație alcoolică a victimei (va.2,90 %o),

stare ce nu i-a permis acesteia să se apere sau să fugă, l-a lovit pe soțul

său, probabil și cu  bărdița, dar în mod repetat și cu pumnii și picioarele,

după care s-a așezat cu genunchii peste cavitatea abdominală și a exercitat

asupra lui manopere de sugrumare.

Apoi,

în jurul orelor 17,00 , inculpata a mers la domiciliul numiților C.P. și V.,

care locuiesc și ei în apropiere, spunându-le acestora că s-a certat cu soțul

ei și că intenționează să meargă la fiica sa Z.C., din comuna Zamostea. Cum

afară se întuneca, cei doi au sfătuit-o să se întoarcă acasă, dar cum aceasta

le-a spus că-i este frică, a revenit la domiciliu împreună cu C. V.. Când au ajuns

la locuință, inculpata, a spus că ușile sunt încuiate prin interior și a

trimis-o pe C. V. să dea niște fân la calul aflat în grajd. În timp ce se afla

în grajd, a fost strigată de T.E., care a început să țipe și a chemat-o în

casă, prilej cu care intrând în bucătărie, l-a observat pe T.Gh. jos pe

dușumea, în stare de inconștiență, prezentând în zona feței și a capului,

lovituri și urme de sânge.

Întrebând-o

pe inculpată ce s-a întâmplat, aceasta i-a răspuns că victima s-ar fi lovit în

timpul altercației dintrei ei, în momentul când a sărit pe gemulețul de la

cămară. După aceasta inculpata l-a zgâlțâit de câteva ori pe soțul ei, și după

puțin timp, acesta și-a revenit, s-a ridicat singur de jos și s-a sprijinit cu

mâinile de marginea sobei, relatându-i martorei, la întrebările acesteia, că a

fost bătut de soție, după care s-a culcat pe patul de lângă sobă. În timpul

nopții, inculpata trezindu-se, a sesizat că soțul ei nu se mai află pe patul

din camera unde dormea și,  căutând-l, l-a găsit în apropierea grajdului,

căzut jos pe zăpadă, în stare de inconștiență și cu hainele îmbibate de apă.

Împreună cu martora C. V. l-au ridicat de jos și l-au târât până la ușa de

intrare în bucătărie, loc de unde a fost dus în interior cu ajutorul vecinului T.F.,

care a încercat totodată să-i acorde primele îngrijiri, însă în cursul

aceleiași noți T.Gh. a decedat.

Conform

raportului medico-legal de necropsie nr.58/C/2000 al LJML Suceava, avizat

favorabil de LEML Iași prin adresa nr.1224 din 10 martie 2000, moartea lui T.Gh.

a fost violentă și

s-a

datorat șocului hemoragic survenit în evoluția unui politraumatism

(cranio-toraco abdominal) prin lovire cu și de corpuri dure, soldat cu

hemoragie internă prin rupturi de vase de calibru mediu (venă renală),

punându-se în evidență și leziuni ale glandei tiroide și laringelui produse

prin manopere de sugrumare, fără legătură de cauzalitate directă cu decesul.

Cu

ocazia cercetării la fața locului, sub patul din fața sobei din bucătărie s-a

găsit o bărdiță în lungime de 54 cm, lungimea mânerului de 49 cm, muchia de 4/5

cm și tăișul de 10 cm. Aceasta prezenta pe muchia superioară și pe partea

laterală dreapta mânjituri discrete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge.

De

asemenea, cu această ocazie, s-au verificat susținerile inculpatei în sensul că

victima s-ar fi lovit atunci când a sărit pe gemulețul de la cameră,

constatându-se că acest gemuleț, cu dimensiuni de 28/60 cm, nu prezenta urme de

forțare, iar pe pervaz existau urme vechi de praf, fără semne recente de

ștergere.

Deși

inculpata a susținut inițial că victima s-ar fi lovit atunci când a sărit pe

gemulețul de la cămară, apărarea sa a fost înlăturată, pe baza constatărilor

procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de urmărire

penală, care exclud trecerea victimei prin acel loc.

În

fața instanței, însă, inculpata a susținut că leziunile suferite de soțul său

s-ar datora lovirii de către calul nărăvaș, apărarea fiind înlăturată ca

nesinceră în raport de declarația martorei C. V., care a relatat că a fost

trimisă de către inculpată să dea de mâncare calului, cât și de actele medicale

menționate mai sus, care nu pledează pentru o astfel de variantă și nici pentru

varianta producerii unor leziuni atât de grave datorată căderii.

Curtea

de Apel Suceava, prin decizia penală nr.205 din 10 iunie 2002 a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpată cu motivarea că probele administrate în

cauză dovedesc că aceasta este autoarea faptei, iar apărările făcute s-au

dovedit a fi nereale în condițiile probelor administrate.

Împotriva

acestor hotărâri a declarat recurs inculpata care, prin apărătorul său a

solicitat, trimiterea cauzei la prima instanță în vederea efectuării unei noi

expertize medico-legale pentru a stabili dacă leziunile consemnate în actele

medico-legale pot fi consecința loviturilor aplicate de cal, iar prin memoriul

scris, a solicitat, în principal, achitarea, întrucât ea nu este autoarea

faptei și în subsidiar, reducerea pedepsei.

Recursul

este nefondat.

Cauza

morții victimei T.Gh. a fost stabilită prin raportul de autopsie medico-legală

întocmit de un medic primar legist de la Cabinetul medico-legal Rădăuți.

Raportul

medico-legal de autopsie a conchis că moartea victimei a fost violentă, ea

datorându-se „șocului hemoragic survenit în evoluția unui politraumatism

(cranio-toraco-abdominal)”, produs prin lovire cu și de corpuri dure, soldat cu

hemoragie internă prin ruptură de vase de calibru mediu (venă renală) și are

legătură directă de cauzalitate cu decesul. Sângele recoltat la autopsie

conține 2,90 gr %o alcool. Același raport a adăugat că la examenul intern al

cadavrului –„extremitatea cefalică- s-a constatat că oasele craniului sunt

integre, fără leziuni”.

În

completarea acestui raport se arată că la examinarea victimei s-au constatat și

leziuni de violență în zona cervicală anterior și laterală stânga, precum și o

fractură incompletă a cartilajului tiroid la nivelul 1/3 inferioară a istmului

cu infiltrat sanguin, leziuni care prin aspectul lor morfologic și dispoziția

anatomo-topografică pledează pentru a fi produs prin sugrumare, care nu au

legătură de cauzalitate directă cu decesul, ele concurând la producerea stării

hipoxice, în condițiile unei îmbibații etilice de 2,90 gr. %o.

Concluziile

raportului medico-legal, astfel cum au fost completate, au fost aprobate de

Laboratorul exterior de medicină legală Iași, menționându-se că ele sunt

motivate de datele medicale cuprinse în raport, cu precizarea că starea de

intoxicație alcoolică nu a permis victimei să se apere sau să fugă.

Instanța

de fond a cerut lămuriri suplimentare în legătură cu modalitatea de producere a

leziunilor ce au condus la moartea victimei la Serviciul de medicină-legală

Suceava, care, prin adresa nr.359/A din 17 octombrie 2001, a răspuns că în urma

examinării actelor medico-legale efectuate în cauză se constată următoarele:

- leziunile externe ce însemează un număr de circa 20 echimoze și

10 excoriații au putut fi produse în diverse modalități; lovire cu pumnii,

comprimare cu mâna, proiectare și lovire de corpuri dure, unele prin căderi

repetate în cadrul intoxicației acute etilice, iar aceste leziuni nu au

legătură directă de cauzalitate cu decesul;

-

leziunile interne; infiltratele hemoragice epicraniene și în muschii temporali

s-au putut produce prin loviri repetate cu pumnii; infiltratele hemoragice de

la nivelul gâtului cu fisură a cartilagiului tiroid s-au putut produce prin

comprimare cu mâna într-o manevră de sugrumare, însă nu are legătură de

cauzalitate cu decesul; fractura coastei a VIII-a dreapta s-a putut produce

prin lovire directă cu un corp contondent (se poate apela și la bărdița în

discuție) sau cădere peste un corp dur proieminent cu impact toracic anterior

dreapta și nu are legătură de cauzalitate cu decesul; ruptura de splină s-a

putut produce prin lovire directă activă cu piciorul, lovire directă cu un corp

contondent (posibil bărdiță, furcă, tegumentul fiind protejat de hainele de

iarnă), cădere peste un corp dur sau posibil, comprimare sub genunchii și

greutatea agresorului în momentul acționării la nivelul gâtului victimei, și

această leziune, singulară are legătură directă de cauzalitate cu decesul;

ruptură de venă renală dreapta cu hematom masiv s-a putut produce prin lovire

directă în regiunea lombară cu picior sau corp contondent, heteroproiectare

peste un corp dur sau cădere  peste un corp dur cu impact în această zonă,

coroborat cu ruptura de splină acest hematom are legătură directă de

cauzalitate cu decesul.

În

raport cu aceste constatări medico-legale se constată că Serviciul de Medicină

Legală Suceava a lămurit complet, documentat, argumentat și convingător mecanismul

producerii leziunilor interne și externe, precum și raportul de cauzalitate

între traumatisme și moarte, astfel încât apare inutilă efectuarea unei noi

expertize.

În

legătură cu aspectul medical, inculpata susține că loviturile de copită de cal,

ar fi lăsat urme specifice, ceea ce însă nu s-a menționat în raportul de

autopsie.

Inculpata

omite însă să aibă în vedere că victima în momentul agresiunii era îmbrăcată de

iarnă, ceea ce a amortizat loviturile și a determinat să nu apară leziuni și

semne specifice de identificare a obiectului agresiunii.

Totodată,

potrivit constatărilor raportului de autopsie, oasele craniului sunt integre,

fără leziuni, ceea ce explică faptul că nu s-au păstrat urmele producătoare,

care să ducă, între altele, la identificarea agentului vulnerabil.

Rezultă

deci că sub aspectele relevate prin recurs, constatările actelor medico-legale

efectuate în cauză sunt la adăpostul criticilor ce li s-au adus prin motivul de

casare analizat.

Drept consecință, critica inculpatei referitoare la reluarea

judecății pentru administrare de noi probe este neîntemeiată și se va respinge.

Tot

astfel este neîntemeiată și critica adusă de inculpată referitor la greșita sa

condamnare.

În

raport de probatoriul administrat și judicios apreciat, starea de fapt este în

deplină conconrdanță cu acesta, încadrarea juridică dată faptei este legală,

iar vinovăția inculpatei rezultă din actele dosarului.

Corect

s-a stabilit că de mai mulți ani relațiile dintre soți erau tensionate, iar în

cadrul conflictelor, cei doi soți se loveau reciproc, acest fapt fiind de

notorietate în comună.

În

ziua de 31 ianuarie 2000, anterior comiterii faptei, victima a fost văzută de

mai multe persoane în stare normală și fără semne de violență, așa cum rezultă

din declarațiile martorilor audiați în cauză.

Din

declarațiile martorilor mai rezultă că în jurul orei 13,30 au auzit gălăgie la

locuința soților, respectiv țipete și strigăte, observând totodată că cei doi

se fugăreau prin curte, cât și prin împrejurimile casei, scandal ce a durat

până în jurul orelor 15,00 – 16,00.

Mai

mult de atât, martora C. V. a declarat că deplasându-se la locuința soților, a

găsit victima căzută pe dușumea cu fața în sus, prezentând în zona feței și a

capului lovituri și urme de sânge și fiind întrebată, aceasta i-a răspuns că a

fost bătută de către inculpată.

Relatările

acestor martori sunt în concordanță și cu constatările actelor medico-legale

care au stabilit că multiplele leziuni constate la necropsie –fractura coastei

a VIII-a dreapta, ruptura de splină, ruptura de venă renală dreapta cu hematom

masiv retroperitonial și mai ales leziunile de sugrumare –exclud posibolitatea

accidentării victimei de cal.

În

raport de probatoriul administrat, rezultă că inculpata este autoarea

infracțiunii de omor.

Apărările

inculpatei privitoare la cauzarea leziunilor prin cădere, după ce victima s-a

strecurat pe geamul din cămară sau prin lovire de către cal, sunt nesincere,

făcute pentru a fi exonerată de răspundere.

De

altfel, instanțele de judecată corect și motivat au înlăturat apărările

inculpatei, arătând în concret de ce nu pot fi primite și care sunt dovezile

care contrazic acele susțineri.

În

ce privește pedeapsa aplicată se constată că a fost just individualizată având

în vedere pericolul social al infracțiunii comise și datele ce caracterizează

persoana sa, fără antecedente penale, dar cu o comportare procesuală nesinceră.

Față de cele arătate și cum verificând hotărârea atacată în

conformitate cu prevederile art.385

9

alin.3 Cod procedură penală nu

se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursul declarat de inculpată este nefondat și a fi

respins ca atare în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură

penală și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.E., împotriva deciziei penale

nr.205 din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava.

Deduce

din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 2 februarie 2000 la 21

februarie 2003.

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 21 februarie 2003.