ÎCCJ, Decizia nr. 22/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 153 din 5

aprilie 2001, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpata P.I.R la 10 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte

prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a reținut că în dimineața zilei de

28 decembrie 1997, în jurul orelor 8-9.00, inculpata P.I.R. a aplicat fiicei

sale A.I., în vârstă de 1 an și 7 luni, câteva lovituri peste mâini și picioare

și o lovitură peste cap, în zona frontală, cu o bucată de lemn sub formă de

leț, în lungime de aproximativ 50 cm și 5 cm lățime. Lovitura aplicată în zona

capului a produs victimei dilacerare cerebrală, leziune în urma căreia aceasta

a decedat.

Împotriva hotărârii primei instanțe

inculpata a declarat apel, susținând că autorul faptei este concubinul său

solicitând achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 204 din 7 iunie 2001, a respins apelul declarat de inculpată, cu

motivarea că din probatoriul administrat în cauză a rezultat, fără nici un

dubiu, vinovăția apelantei-inculpate.

Reiterând susținerile formulate în

apel, inculpata a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de către

instanța de control judiciar.

Prin decizia nr. 4933 din 15

noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de inculpată, cu motivarea că atât instanța de fond, cât și

instanța de apel au reținut o corectă situație de fapt, din care rezultă că

inculpata este autoarea faptei.

S-a mai reținut că, în legătură cu

vinovăția inculpatei, probele ce atestă acest lucru sunt elocvente, instanța de

apel făcând o analiză temeinică a acestora și înlăturând justificat apărările,

ce nu-și găsesc corespondent în probe.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză s-a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 410 alin.

(1) partea I pct. 7 C. proc. pen.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a susținut că faptei săvârșite de inculpata

P.I.R. i s-a dat o greșită încadrare juridică în art. 183 C. pen. în loc de art.

174 raportat la art. 175 lit. c) și d) C. pen., așa încât hotărârile

judecătorești au fost pronunțate cu încălcarea legii.

În concluzie, procurorul general a

solicitat admiterea recursului în anulare, schimbarea încadrării juridice a

faptei săvârșite de inculpata P.I.R. din art. 183 în art. 174 raportat la art.

175 lit. c) și d) C. pen. și aplicarea unei pedepse în limitele acestui din

urmă text de lege.

Recursul în anulare este fondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele dosarului se constată că

în dimineața zilei de 28 decembrie 1997, inculpata P.I.R. rămânând acasă cu

fiica sa K.A.I., i-a aplicat acesteia din urmă mai multe lovituri cu o

scândură, provocându-i echimoze și excoriații pe toată suprafața corpului,

leziuni interne la nivel toracic și cerebral.

Urmare a loviturilor, minora a

intrat în comă, inculpata abandonând-o în casă.

Din descrierea medico-legală a

leziunilor rezultă că loviturile au vizat inclusiv regiuni anatomice vitale și

au fost aplicate cu o intensitate relativ mare, având în vedere și starea

fizică firească a victimei la vârsta de 1 an și 7 luni.

Prin raportul de constatare

medico-legală s-a concluzionat că moartea minorei a fost violentă, ea s-a

datorat hemoragiei meningeale, contuziei și dilacerării cerebrale și că

leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri

dure, cu suprafața mare, plană, regulată.

Este de reținut că infracțiunea de

omor, prevăzută de art. 174 C. pen., nu poate fi săvârșită decât cu intenție,

în una din cele două modalități la care se referă art. 19 pct. 2 lit. a) și b

C. pen., în timp ce infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

prevăzută de art. 183 C. pen. este săvârșită cu praeterintenție,

particularizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de lovire și de

culpă cu privire la rezultatul letal produs.

Or, în cauză, din datele externe ale

faptei comise privind zona cranio-cerebrală vizată de lovituri, obiectul

folosit pentru a le aplica, având un potențial puternic vulnerant și intensitatea

acestora, rezultă cu certitudine că inculpata a prevăzut și acceptat

posibilitatea producerii decesului fiicei sale minore, ca urmare a agresiunii.

Prin urmare, fapta de ucidere fiind

săvârșită cu intenție, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit.

c) și d) C. pen.

Ca atare, instanțele trebuiau să

constate că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 183 C. pen., că

inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de omor calificat și,

prin schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în

judecată, să o condamne pe aceasta în baza art. 174 raportat la art. 175 lit.

c) și d) C. pen.

Așadar, se constată că prin

hotărârile atacate „faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică" ceea ce

constituie caz de casare în sensul prevederilor art. 385

9

alin. (1)

pct. 17 C. proc. pen., corespunzând temeiului înscris în art. 410 alin. (1)

partea I pct. 7 din același cod, ce a fost invocat prin recursul în anulare.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 414

1

cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul în anulare, va casa

hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei, va schimba

încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art.

175 lit. c) și d) C. pen., text în baza căruia va condamna pe inculpata P.I.R.

la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 153 din 5 aprilie 2001 a Tribunalului Cluj,

deciziei penale nr. 204 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj și deciziei nr.

4933 din 15 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, privind

pe inculpata P.I.R.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la încadrarea juridică a faptei.

Schimbă încadrarea juridică, din

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183

C. pen., în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1)

raportat la art. 175 lit. c) și d) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) raportat

la art. 175 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen.,

condamnă pe inculpata P.I.R. la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei perioada executată de la 16 noiembrie 2000 până la 17 februarie 2003.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 februarie 2003.