ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3012/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 976 din 18 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a respins contestația la executare formulată de condamnata L.T. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la 24 octombrie 2002, condamnata aflată în executarea pedepsei de 17 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 892 din 16 decembrie 1998, pronunțată de Tribunalul Timiș a solicitat pe calea contestației la executare, să se reducă pedeapsa de 17 ani închisoare în raport cu prevederile noii legi, deoarece pedeapsa aplicată în baza vechii legi depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită.

Cu motivarea că nu a intervenit nici o lege mai favorabilă și că deci nu sunt îndeplinite condițiile art. 458 C. proc. pen., cererea a fost respinsă. Apelul declarat de condamnată a fost și el respins prin decizia penală nr. 83/ A din 5 martie 2003, pronunțată de, secția, penală a Curții de Apel Timișoara. Prin memoriul trimis din penitenciar, în termen legal, condamnata a declarat recurs considerând hotărârile nelegale și netemeinice, deoarece fapta pe care a săvârșit-o trebuia să fie încadrată în infracțiunea de tâlhărie sancționată cu o pedeapsă mult mai mică. Examinând hotărârile atacate, în raport cu motivul invocat, Curtea constată în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

Contestația contra executării unei hotărâri penale se poate face numai pentru situațiile expres și limitativ arătate în art. 461 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen. Condamnata nu invocă un caz de micșorare a pedepsei ca urmare intervenirii unei legi mai favorabile, ea susținând că instanțele au făcut o încadrare juridică greșită în loc de tâlhărie cu moartea victimei, în infracțiunea de omor deosebit de grav. Aceste susțineri au constituit apărare de fond și au fost analizate de instanțe, iar ele nu pot constitui temei pentru contestația contra executării hotărârii definitive, așa încât, hotărârile de respingere a contestației și respectiv apelului sunt legale și temeinice. În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul declarat de condamnata L.T., ca nefondat și o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata L.T. împotriva deciziei penale nr. 83 din 5 martie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurenta la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2003.