ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3012/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 976 din 18

decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a respins contestația la

executare formulată de condamnata L.T.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că prin cererea înregistrată la 24 octombrie 2002,

condamnata aflată în executarea pedepsei de 17 ani închisoare, pentru

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a)

C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 892 din 16 decembrie 1998,

pronunțată de Tribunalul Timiș a solicitat pe calea contestației la executare, să

se reducă pedeapsa de 17 ani închisoare în raport cu prevederile noii legi,

deoarece pedeapsa aplicată în baza vechii legi depășește maximul special

prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită.

Cu motivarea că nu a intervenit nici

o lege mai favorabilă și că deci nu sunt îndeplinite condițiile art. 458 C.

proc. pen., cererea a fost respinsă.

Apelul declarat de condamnată a fost

și el respins prin decizia penală nr. 83/ A din 5 martie 2003, pronunțată de,

secția, penală a Curții de Apel Timișoara.

Prin memoriul trimis din

penitenciar, în termen legal, condamnata a declarat recurs considerând

hotărârile nelegale și netemeinice, deoarece fapta pe care a săvârșit-o trebuia

să fie încadrată în infracțiunea de tâlhărie sancționată cu o pedeapsă mult mai

mică.

Examinând hotărârile atacate, în

raport cu motivul invocat, Curtea constată în baza actelor și lucrărilor de la

dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

Contestația contra executării unei

hotărâri penale se poate face numai pentru situațiile expres și limitativ

arătate în art. 461 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen.

Condamnata nu invocă un caz de

micșorare a pedepsei ca urmare intervenirii unei legi mai favorabile, ea

susținând că instanțele au făcut o încadrare juridică greșită în loc de

tâlhărie cu moartea victimei, în infracțiunea de omor deosebit de grav.

Aceste susțineri au constituit

apărare de fond și au fost analizate de instanțe, iar ele nu pot constitui

temei pentru contestația contra executării hotărârii definitive, așa încât,

hotărârile de respingere a contestației și respectiv apelului sunt legale și

temeinice.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnata L.T., ca nefondat și o

va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnata L.T. împotriva deciziei penale nr. 83

din 5 martie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurenta la 800.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 iunie 2003.