ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4939/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 434 din 4

iunie 2002 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, a fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamanta R.M.V.(fostă D.) în contradictoriu cu BRD, Groupe

Societe Generale, BRD, sucursala Mehedinți, Primăria Drobeta Turnu Severin și

Statul Român prin Ministerul Finanțelor, dispunându-se obligarea pârâtelor de a

lăsa reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 556 mp

teren situat în Drobeta Turnu Severin, cu vecinătățile menționate după cum

urmează: pârâtele BRD București și BRD, sucursala Mehedinți, suprafața de 482 mp

teren, iar Primăria Drobeta Turnu Severin, suprafața de 74 mp, identificată în

schița la raport cu culoare roșie pct. BHGF. În continuare se menționează că

prezenta schiță la raport face parte integrantă din prezenta sentință.

Împotriva acestei hotărâri BRD,

Groupe Societe Generale, a declarat apel, considerând hotărârea pronunțată

nelegală și netemeinică, întrucât actele depuse nu duc la concluzia că

reclamanta este proprietara terenului revendicat, nefiind dovedită calitatea

acesteia de moștenitoare a lui D.I. și D.V. S-a susținut și că nu este

determinată suprafața de teren revendicată și că actele prezentate atestă și că

reclamanta nu este singura moștenitoare a acestui bun.

Apelul a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 203 din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta a făcut dovada calității de moștenitor prin extractul nr.

345 din registrul actelor de naștere pe anul 1925 al Primăriei Turnu Severin,

din care rezultă că aceasta a fost adoptată de N.D. prin sentința de adopție

nr. 8 din 12 ianuarie 1943.

Această dovadă a fost completată cu

alte probe, din care a rezultat că reclamanta a locuit cu părinții și bunicii

în același imobil, iar mama sa a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare

alături de bunica sa, act transcris la grefa Tribunalului Mehedinți la 1

aprilie 1942. Au fost înlăturate și alte critici aduse hotărârii, potrivit

considerentelor deciziei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recursul de față BRD, Groupe Societe Generale, considerând-o profund nelegală

și netemeinică întrucât nu au fost administrate probele dispuse la termenul

anterior celui din 18 noiembrie 2002 când pricina a fost judecată de un complet

nou, ce a dovedit lipsă de consecvență în aprecierea probelor.

Un alt motiv de recurs vizează

adoptarea soluției fără a se ține cont de certificatul constatator emis de

Camera de Comerț și Industrie București, din care rezultă că BRD este o bancă

privată, acționari fiind Groupe Societe Generale din Paris ca acționar

majoritar, salariații băncii și alte firme care au cumpărat de la stat aceste

acțiuni.

Este invocată în recurs și

inconsecvența reclamantei asupra întinderii terenului cu privire la care

pretinde că este proprietară, de fiecare dată având cereri diferite, mult peste

suprafața de 403 mp stabilită prin expertiză.

În sfârșit se susține în motivarea

recursului că reclamanta nu și-a dovedit calitatea de moștenitor, pentru că nu

a depus actul esențial, anume sentința de adopție nr. 8 din 12 ianuarie 1943,

precum și certificatul de naștere după adopție, certificatul de naștere al

înfietoarei.

Se solicită casarea deciziei

recurate și pe cale de consecință respingerea acțiunii de restituire în natură

a terenului. În situația în care se va reține că reclamanta și-a dovedit

calitatea de moștenitor legal, se solicită a se dispune despăgubirea acesteia

de către stat.

Recursul este întemeiat, urmând a fi

admis în sensul celor ce urmează:

În primul rând se constată că pe

parcursul soluționării cauzei în recurs, anume la data de 1 noiembrie 2003, a

decedat reclamanta R.M.V., succesoarea legală a acesteia fiind O.C., astfel cum

s-a făcut dovada cu certificatul de moștenitor nr. 11 din 20 ianuarie 2004,

emis de Biroul Notarului Public G.V., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, din

care rezultă că persoanei menționate îi revine întreaga masă succesorală în

baza testamentului autentificat sub nr. 1235 din 12 mai 2003 la același Birou

al Notarului Public, potrivit căruia O.C. a fost instituită legatară

universală.

În aceste condiții, procesul urmează

a fi continuat de persoana menționată, care în calitate de legatar universal

are îndreptățirea de a prelua succesiunea în starea la care se găsea la data

deschiderii. Ca atare, în calitate de legatar universal, poate conține procesul

inițiat de autoarea sa, fiind neîntemeiate susținerile recurentei făcute prin

notele scrise, în sensul că beneficiara testamentului nu putea dobândi un drept

ce nu se găsea în patrimoniul testatoarei la data decesului.

Cu privire la primul motiv de recurs

se constată că acesta este întemeiat, întrucât instanța de apel a procedat la

judecarea cauzei la termenul din 18 noiembrie 2002, deși la termenul anterior

din data de 28 octombrie 2002 pusese în vedere apelantei să depună acte

eliberate de Camera de Comerț, din care să rezulte dacă este unitate

privatizată, ce procent din acțiuni au fost vândute de Statul Român. Astfel de

dovezi nu au mai fost solicitate și nici nu s-au suplimentat probele spre a se

stabili fără dubiu calitatea de moștenitoare legală a proprietarei terenului

solicitat.

Și aceste susțineri ale recursului

de față sunt de primit, întrucât reclamanta R.M.V. nu a depus acte esențiale

pentru a se dovedi adopția și nici actul de dobândire a terenului de către

bunica sa D. V.

Dar, calitatea procesuală a

reclamantei poate fi stabilită și în raport de sentința civilă nr. 2430 din 10

martie 1998 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, depusă de recurentă odată cu

întâmpinarea irevocabilă, prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei R.V.

în contradictoriu cu Consiliul Local Turnu Severin, Prefectura Mehedinți,

Statul Român și BRD, sucursala Mehedinți, pentru revendicarea aceluiași teren

în suprafață de 400 mp de această dată situat în Turnu Severin.

În finalul acestei hotărâri, se

reține că terenul în litigiu a trecut cu titlu de proprietatea statului, în

temeiul Decretului-lege nr. 92/1950, iar după 22 decembrie 1989 a intrat în

baza Legii nr. 15/1990, H.G. nr. 834/1991 și H.G. nr. 170/1995, în proprietatea

BRD Mehedinți. S-a hotărât că acțiunea în restituire nu poate fi admisă,

reclamanta fiind îndreptățită la despăgubiri.

Se constată că ambele instanțe care

s-au pronunțat în cauză, nu au avut în vedere această hotărâre, în prezența

căreia nu se putea adopta soluția recurată, prin care se nesocotește cu

evidență puterea lucrului judecat, excepție definită de art. 1201 C. civ.

Rămâne de examinat o neconcordanță

cu privire la numele reclamantei, care în hotărârea menționată mai sus este R.V.,

iar în cauza de față este R.M.V.(fostă D.). Aceasta este fiica adoptivă a N.D.,

potrivit susținerilor reclamantei și nepoata de fiică a V.D. O confuzie cu cea

din urmă, nu este posibilă, pentru că aceasta a decedat în 1958, conform

declarației martorei O.C.

Și în ipoteza în care se va ajunge

la concluzia că acțiunea de față a fost inițiată de aceeași persoană, care a

investit instanța și cu cererea soluționată prin hotărârea menționată, urmează

a se soluționa cauza în alt cadru juridic fiind de analizat incidența

prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 cu referire la măsurile reparatorii

prin echivalent. De altfel, aceste prevederi legale au fost invocate în cauză,

însă reclamanta a înlăturat posibilitatea aplicării lor, tocmai în raport de

faptul că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, aspect asupra căruia s-a

hotărât irevocabil în alt fel în cadrul litigiului anterior.

Oricum, hotărârea confirmată în apel

este criticabilă și pentru că instanța s-a pronunțat direct asupra restituirii

în natură a imobilului, nesocotind prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001,

în sensul cărora numai în anumite situații poate fi contestată decizia emisă de

deținătorul imobilului.

Ori, în cauză nu a fost dată o

astfel de decizie, BRD susținând și la termenul de fond că în lipsa actelor

cerute de lege banca nu poate emite o decizie de admitere sau respingere a

cererii de restituire în natură.

Față de cele arătate, având în

vedere că se impune suplimentarea probelor în sensul arătat, este necesară

reluarea judecății de către instanța de apel, în măsură de a stabili corect

cadrul juridic al litigiului și în raport de cele ce preced.

De aceea recursul de față, urmează a

fi admis, și a se casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de BRD SA,

Groupe Societe Generale, sucursala Mehedinți, împotriva deciziei nr. 203 din 18

noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2004.