ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 706/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul

Tribunalului Mehedinți la 25 ianuarie 2001, reclamanta C.G. a chemat în

judecată pârâții Primăria Municipiului Turnu Severin, Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor și S.C. H.T. S.A. Drobeta Turnu Severin, pentru ca prin

sentința ce instanța va pronunța să oblige pârâții să-i lase reclamantei în

deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 456 mp, ce a

aparținut defunctei sale mame, C.E.

În drept au fost invocate

dispozițiile Legii nr. 1/2000 și ale Codului Civil.

Prin sentința civilă nr. 24/C/A din

14 februarie 2001 Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ,

și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin, apreciind că litigiul este de drept comun, nu de

contencios administrativ.

Înregistrat pe rolul Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 4316/2001,

litigiul a fost calificat ca un proces în materie de expropriere, întrucât din

motivarea în fapt a acțiunii, rezultă că imobilul compus din teren în suprafață

de 430 mp și construcții a trecut în proprietatea Statului ca efect al

Decretului de expropriere nr. 108 din 8 iulie 1974 și în temeiul art. 2 lit. e)

C. proc. civ., a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Mehedinți, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2841

pronunțată la 15 mai 2001.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Tribunalului Mehedinți sub nr. 7393/2001.

La termenul din 1 noiembrie 2001,

reclamanta prin avocat a învederat că actul de donație autentificat sub nr. 637

din 28 februarie 1979 prin care C.F. a gratificat Statul Român, prin donarea

suprafeței de 216 mp teren loc de casă, situat în Drobeta Turnu Severin, a fost

anulat prin sentința civilă nr. 5512 din 11 octombrie 2001 pronunțată de

Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Astfel, prin hotărârea mai sus

arătată s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta C.G. în

contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Turnu Severin și s-a respins

față de pârâtele Primăria Turnu Severin și S.C. H.T. S.A.

S-a constatat nulitatea absolută a

contractului de donație.

Prin sentința civilă nr. 375 din 23

mai 2002, Tribunalul Mehedinți, a admis în parte acțiunea și a obligat Statul

Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor și Primăria Municipiului Turnu

Severin să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul

în suprafață de 216 mp și a respins-o față de pârâta S.C. H.T. S.A. ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut, în urma probatoriilor administrate: înscrisuri, expertiză de

identificare a terenului, supliment la raportul de expertiză, cercetare la fața

locului – că acțiunea este întemeiată, în parte, doar pentru suprafața de 216 mp,

pentru care reclamanta și-a dovedit legitimarea procesuală în cauză, în

calitate de moștenitoare a defunctei C.E (decedată la 9 august 1963) conform

certificatului de moștenitor nr. 26 din 1 iunie 1964.

S-a reținut așadar, că, prin

Decretul nr. 108/1974 din proprietatea deținută de C.F. a fost expropriată

suprafața de 144 mp teren, situat în Drobeta Turnu Severin, iar acest teren nu

a fost afectat de lucrări de interes public, nerealizându-se scopul

exproprierii.

Ulterior, la 28 februarie 1979, C.F.

a donat Statului Român întreg terenul loc de casă, în suprafață de 216 mp, așa

încât acțiunea reclamantei este întemeiată conform dispozițiilor art. 2 lit. c)

din Legea nr. 10/2001, privind situația juridică a imobilelor preluate abuziv

în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, text de lege care prevede că

imobilele donate statului, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau constatarea

nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă irevocabilă,

sunt asimilate imobilelor preluate în mod abuziv, potrivit art. 9 alin. (1) din

același act normativ și urmează să fie restituite în natură, în starea în care

se află la data cererii de restituire.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

arătând că în mod greșit a fost admisă, doar în parte și nu pentru întreaga

suprafață de 453 mp și, tot eronat a fost înscrisă în certificatul de

moștenitor nr. 26 din 1 iunie 1964 cât și în contractul de donație de la 28

septembrie 1979 suprafața de 216 mp în loc de 216 stânjeni, din care autoarei C.E

i-a revenit dreptul de moștenire pentru 433 mp teren, din suprafața de 864 mp (respectiv

216 stânjeni) și că instanța nu a examinat în mod corect întregul material

probator administrat în cauză.

La motivele de apel ale reclamantei C.G.,

intimata-pârâtă S.C. T. S.A. a depus întâmpinare, apărându-se, în sensul că

reclamanta nu a făcut dovada că autoarea, C.F., a avut în proprietate suprafața

de 456 mp și a solicitat respingerea apelului.

Prin decizia nr. 165 din 8 octombrie

2002, Curtea de Apel Craiova a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința

civilă nr. 375 din 23 mai 2002, a Tribunalului Mehedinți, în sensul că

suprafața de teren restituită este de 286 mp , conform schiței (anexa 1)

inițială din raportul de expertiză întocmit de expertul M.A. și a menținut

restul dispozițiilor sentinței civile.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar ordinar, reanalizând înscrisurile și concluziile raportului de

expertiză a constatat că: prin actul de vânzare-cumpărare nr. 235 din 1866 autorul

reclamantei a dobândit în proprietate 864 mp , suprafață de teren lată de 12

stânjeni și lungă de 18 stânjeni, iar în actul de vânzare-cumpărare transcris

în Registrul de transcripțiuni sub nr. 4925 din 11 noiembrie 1913 prin care S.R.Ț.

le-a vândut copiilor săi: G.Ț., M.Ț., E.V.C., A.A.M. „imobilul ce am în acest

oraș Severin,” arătându-se vecinătățile, fiind astfel individualizat fără a se

indica suprafața acestui imobil.

Totuși, din conținutul actului de

împărțeală întocmit în 1913 între cumpărătorii mai sus menționați, deși nu este

explicitată suprafața rezultă că sunt aceleași vecinătăți.

Se mai menționează în considerentele

aceleiași hotărâri judecătorești că, din eroare, neobservându-se că actul de

vânzare-cumpărare stabilea dimensiunile în stânjeni și nu în metri, s-a

diminuat suprafața de teren respectivă, la 432 mp și, respectiv 216 mp , astfel

cum aceasta din urmă a fost trecută în certificatul de moștenitor nr. 26 din 1

iunie 1964.

Apoi, prin decretul de expropriere

nr. 108/1974, a trecut în proprietatea statului de la C.F. suprafața de 144 mp situată

în Drobeta Turnu Severin, ceea ce demonstrează că după această dată, în

proprietatea lui C.F. a rămas suprafața de 216 mp, (diferența de la 432 mp la

144 mp), care a fost donată Statului, mai precis, suprafața corectă fiind, în

realitate de 288 mp.

Ca urmare a constatării nulității

actului de donație, suprafața de teren de 288 mp a reintrat în proprietatea efectivă

a reclamantei.

Din concluziile raportului de

expertiză administrat în cauză instanța a reținut că este liberă, în prezent,

deci neafectată de lucrări de sistematizare sau utilități publice suprafața de

286 mp, restul terenului primind utilitatea publică prin construirea unui

hotel, a unui depozit de carburanți (raportul de expertiză întocmit de expertul

M.A.I., dosar 7393/2001 al Tribunalului Mehedinți).

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta C.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

arătând că, în mod greșit s-a admis cererea de restituire, a suprafeței de 286 mp

situați în Drobeta Turnu Severin, în loc de suprafața de 433 mp, deoarece din

înscrisuri înfățișate instanței rezultă, indubitabil, că aceasta din urmă suprafață

este cea reală.

Motivele de recurs au fost încadrate

de recurentă pct. 9 și 11 din art. 304 C. proc. civ.

Cât privește motivul de netemeinicie

prevăzut de art. 11 raportat la 304 C. proc. civ., acesta nu poate fi examinat

de instanța de recurs, întrucât, cu începere de la 2 mai 2001 a fost expres

abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000, astfel că nu poate forma obiect al criticilor

dezvoltate prin prezentul recurs.

Referitor la pct. 9 al aceluiași

text procedural, criticile vizând aplicarea greșită a legii sunt nepertinente,

întrucât instanța de control judiciar ordinar a analizat judicios toate

înscrisurile depuse la dosar, le-a coroborat cu concluziile raportului de

expertiză la care a făcut ample referiri și a descris corect raportul juridic

dedus judecății, în considerentele deciziei nr. 165 din 8 octombrie 2002 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Față de cele arătate, instanța

urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza a II – a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta C.G. împotriva deciziei nr. 165 din 8 octombrie 2002 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2004.