ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5160/2003

Asupra recursurilor de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 363 din 9 iunie 2003, a condamnat pe inculpații: 1. I.D. la 3 ani și 6 luni de închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 și a art. 71 C. pen.; 2. G.G. la 5 ani de închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. b), art. 74, art. 76 și art. 71 C. pen. Inculpații au fost menținuți în stare de arest, iar din durata pedepsei li s-a dedus detenția preventivă. Ei au fost obligați la cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut, în esență, că, în noaptea de 11 noiembrie 2002, împreună cu alte 5 persoane, inculpații s-au deplasat la terenul agricol proprietatea numitei D.G., din satul Poiana, județul Constanța, de unde au sustras cantitatea de 1013 kg țelină, în valoare de 22.000.000 lei. Pentru păstrarea produsului sustras, inculpații au imobilizat paznicul fermei, pe care l-au legat. Inculpații au declarat apel, cerând reducerea pedepselor, deoarece nu au agresat paznicul fermei. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 242/ P din 18 iulie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile, a dedus în continuare detenția preventivă a inculpaților și i-a obligat la cheltuieli judiciare statului. Prin recursurile de față, inculpații critică decizia, reiterând cererile din apel.

Critica nu este întemeiată. Prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedepsele aplicate inculpaților. La urmărirea penală și în instanță, paznicul D.O. declară, constant, că atunci când au ajuns la fermă, inculpații au sustras țelina, apoi l-au deposedat de furcă și de lanternă, l-au trântit la pământ și l-au legat. La reconstituire, inculpații, toți 6, au recunoscut că au agresat paznicul. Inculpatul G.G. a mai fost condamnat, pentru furt calificat și lipsire de libertate. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații G.G. și I.D. împotriva deciziei penale nr. 242 din 18 iulie 2003 a Curții de Apel Constanța, ca nefondate. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 21 noiembrie 2002 la 12 noiembrie 2003. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2003.