ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2217/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 405 din 4 octombrie 2005, Tribunalul Constanța, secția penală, alături de inculpatul minor M.N., a condamnat și pe coinculpatul S.R., la pedeapsa de: - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea în participație în calitate de coautor a infracțiunii calificate de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a), b) și e) C. pen., cu aplicația art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. S-a făcut aplicația art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost computată din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 15 iunie 2004 și până la 13 iulie 2004. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.Z., fiind obligați către aceasta în solidar coinculpații S.R.

și M.N. împreună cu partea responsabilă civilmente M.S. la suma de 20.000.000 lei ROL daune morale. A fost obligat inculpatul la suma de 140 lei RON din care 80 lei RON a reprezentat onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului. Prin aceiași sentință inculpatul minor M.N., coautor la săvârșirea infracțiunii calificate de tâlhărie dedusă judecății de față a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție, iar celălalt pretins participant coinculpatul major S.C. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fiind condamnat separat în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., faptă penală comisă singur, la data de 5 aprilie 2004, în localitatea Corbu, jud. Constanța, în dauna părții vătămate Radu Ion, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicația art. 81 și următoarele C. pen.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că în ziua de 29 iulie 2003, inculpații S.R. și M.N. alături de alți tineri de etnie rromă printre care se aflau și numiții C.V. și N.E., față de care prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei, s-au deplasat cu căruțele pentru a sustrage porumb și pepeni verzi din terenurile agricole situate la marginea localității Nicolae Bălcescu. Partea vătămată i-a surprins chiar pe terenul proprietatea sa și le-a solicitat să-i restituie recolta sustrasă. A fost insultat și s-a aruncat în direcția sa cu un cuțit care l-a lovit în umăr; pentru a evita un nou atac partea vătămată a agitat o furcă care s-a lovit de una din căruțe și i-a scăpat din mână.

Lipsită de apărare partea vătămată a fost atacată de inculpați și ceilalți doi tineri rromi pentru care s-a disjuns urmărirea penală care i-au aplicat lovituri repetate cu pumnii și picioarele în toate zonele corpului, abandonându-l la sol în momentul în care au observat apropierea de aceștia a unei alte căruțe. La locul faptei a ajuns fiul părții vătămate care a transportat-o la dispensarul uman din comuna Nicolae Bălcescu, iar ulterior a fost internată în perioada 29 iulie - 4 august 2003 în Spitalul Clinic județean Constanța cu diagnosticul „traumatism toraco-pulmonar acut închis cu fractură C3-7 stg., fractură cominutivă extremitatea distală cubitus stg., plagă tăiată 2 cm umăr drept”.

Prin raportul de constatare medico-legală nr. 357/ LR din 3 martie 2004 s-a concluzionat că leziunile traumatice din data de 29 martie 2003 au fost produse prin lovire cu corpuri dure contondente având margine tăioasă sau vârf ascuțit și au cauzat vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 85-90 zile de îngrijiri medicale. În cursul aceleiași zile, organele de poliție fiind sesizate cu privire la incident au efectuat cercetări la fața locului, constatând sustragerea produselor agricole iar apoi au descins la locuința numitei S.V., mama inculpaților și au efectuat percheziție domiciliată și fotografii judiciar operative, identificând cele două căruțe în care se aflau pepeni sparți a căror proveniență licită nu a putut fi justificată.

Partea vătămată a descris fizionomia inculpaților și împrejurările în care a fost agresată declarații confirmate în totalitate de către fiul acesteia, martorul A.S. care s-a întâlnit cu căruțele inculpaților după ce aceștia au fugit de la locul infracțiunii procedându-se la recunoașterea în grup a acestora, în prezența martorilor asistenți, la data de 22 august 2003 și respectiv 9 iunie 2004. În consecință, au fost înlăturate ca nesincere și în contradicție cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză declarațiile inculpaților care au negat învinuirea adusă acestora susținând că se aflau la strâns fier vechi în câmp, iar partea vătămată a fost lovită de căruță în timp ce încercau să scape de amenințările acesteia pe motivul neîntemeiat că i-ar fi sustras produse agricole în zilele anterioare din culturile aflate în apropiere.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului major S.R., prima instanță a avut în vedere cu semnificație de circumstanțe atenuante prevăzută în art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., sub minimul legal special de 7 ani închisoare până la 3 ani și 6 luni închisoare, lipsa de antecedente penale, vârsta de numai 18 ani și recunoașterea parțială a faptei la cercetarea judecătorească prin confirmarea prezenței la locul infracțiunii, alături de ceilalți făptuitori, și a incidentului avut cu partea vătămată. Starea de minoritate și celelalte împrejurări specifice sus-menționate, cu aceleași efecte atenuante, au fost avute în vedere potrivit art. 72 și urm. C. pen.

și pentru inculpatul minor M.N. Pe latură civilă rezolvările juridice adoptate privind obligarea inculpaților la daune materiale și morale au avut ca temei legal dispozițiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen. și art. 998, 999 și următoarele C. civ. Apelurile declarate de inculpații major S.R., pentru achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ori reducerea pedepsei, și coinculpatul minor M.N., numai pentru greșita individualizare a pedepsei în raport cu dispozițiile art. 72 și urm. C. pen., au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr. 40/ MP din 25 noiembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția pentru cauze cu minori și de familie. Au fost obligați aceștia la câte 150 lei RON, din care 100 lei RON a reprezentat onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.

Împotriva ambelor hotărâri s-a declarat în termen recurs de către inculpatul S.R. pentru reducerea pedepsei și aplicarea unei modalități de executare neprivative de libertate, corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Este stabilit în cauză cu mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, inclusiv recunoașterea parțială la cercetarea judecătorească, că inculpatul major S.R., alături de coinculpatul minor M.M. și ceilalți făptuitori pentru care s-a disjuns urmărirea penală, fiind surprinși de partea vătămată P.Z.

în vârstă de 65 ani la data de 29 iulie 2003, după ce au sustras produse agricole din culturile proprietatea acesteia (pepeni, porumb) i-au aplicat lovituri repetate cu pumnii și picioarele și un cuțit, cauzându-i vătămări ale integrității corporale ce au necesitat pentru vindecare 85-90 zile de îngrijiri medicale, situație de fapt ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii calificate de tâlhărie prevăzute în art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a), b) și e) C. pen., reținută ca atare și de instanțele anterioare. Pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea gravă comisă în împrejurările arătate a fost coborâtă sub minimul legal special de 7 ani închisoare, până la 3 ani și 6 luni închisoare, prin aplicarea de circumstanțe atenuante prevăzute în art. 74 alin. (2) C. pen.

(vârsta de numai 18 ani, lipsa de antecedente penale și recunoașterea parțială a faptei), aflându-se în concordanță deplină cu criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. Ca atare reducerea sa mai accentuată în limitele legale arătate este nejustificată. Aplicarea unei modalități de executare neprivative de libertate potrivit art. 81, 86 1 ori 86 7 C. pen., este inadmisibilă în speță întrucât pentru infracțiunea intenționată comisă de inculpat legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. Examinând cauza din oficiu în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu au fost adoptate rezolvări juridice în defavoarea inculpatului astfel încât recursul acestuia se va respinge ca nefondat potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la suma de 220 lei RON, din care 100 lei RON a reprezentat onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva deciziei penale nr. 40/MP din 25 noiembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția pentru cauze cu minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 aprilie 2006.