ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2217/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 405 din 4

octombrie 2005, Tribunalul Constanța, secția penală, alături de inculpatul

minor M.N., a condamnat și pe coinculpatul S.R., la pedeapsa de:

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea în participație în calitate de coautor a infracțiunii calificate de

tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (1) și (2

1

) lit. a), b) și e) C.

pen., cu aplicația art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicația art. 71 și 64 C.

pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost

computată din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului timpul reținerii

și arestării preventive cu începere de la 15 iunie 2004 și până la 13 iulie 2004.

A fost admisă în parte acțiunea

civilă formulată de partea civilă P.Z., fiind obligați către aceasta în solidar

coinculpații S.R. și M.N. împreună cu partea responsabilă civilmente M.S. la

suma de 20.000.000 lei ROL daune morale.

A fost obligat inculpatul la suma de

140 lei RON din care 80 lei RON a reprezentat onorariu pentru apărător din

oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare

statului.

Prin aceiași sentință inculpatul

minor M.N., coautor la săvârșirea infracțiunii calificate de tâlhărie dedusă

judecății de față a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu

executare în regim de detenție, iar celălalt pretins participant coinculpatul

major S.C. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., fiind condamnat separat în baza art. 208 alin. (1)

și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., faptă penală comisă singur, la

data de 5 aprilie 2004, în localitatea Corbu, jud. Constanța, în dauna părții

vătămate Radu Ion, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicația art. 81 și

următoarele C. pen.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în fapt, că în ziua de 29 iulie 2003, inculpații S.R. și M.N. alături

de alți tineri de etnie rromă printre care se aflau și numiții C.V. și N.E., față

de care prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei, s-au deplasat cu căruțele

pentru a sustrage porumb și pepeni verzi din terenurile agricole situate la

marginea localității Nicolae Bălcescu.

Partea vătămată i-a surprins chiar

pe terenul proprietatea sa și le-a solicitat să-i restituie recolta sustrasă. A

fost insultat și s-a aruncat în direcția sa cu un cuțit care l-a lovit în umăr;

pentru a evita un nou atac partea vătămată a agitat o furcă care s-a lovit de

una din căruțe și i-a scăpat din mână.

Lipsită de apărare partea vătămată a

fost atacată de inculpați și ceilalți doi tineri rromi pentru care s-a disjuns

urmărirea penală care i-au aplicat lovituri repetate cu pumnii și picioarele în

toate zonele corpului, abandonându-l la sol în momentul în care au observat

apropierea de aceștia a unei alte căruțe.

La locul faptei a ajuns fiul părții

vătămate care a transportat-o la dispensarul uman din comuna Nicolae Bălcescu,

iar ulterior a fost internată în perioada 29 iulie - 4 august 2003 în Spitalul

Clinic județean Constanța cu diagnosticul „traumatism toraco-pulmonar acut

închis cu fractură C3-7 stg., fractură cominutivă extremitatea distală cubitus

stg., plagă tăiată 2 cm umăr drept”.

Prin raportul de constatare

medico-legală nr. 357/ LR din 3 martie 2004 s-a concluzionat că leziunile

traumatice din data de 29 martie 2003 au fost produse prin lovire cu corpuri

dure contondente având margine tăioasă sau vârf ascuțit și au cauzat vătămări

corporale ce au necesitat pentru vindecare 85-90 zile de îngrijiri medicale.

În cursul aceleiași zile, organele

de poliție fiind sesizate cu privire la incident au efectuat cercetări la fața

locului, constatând sustragerea produselor agricole iar apoi au descins la

locuința numitei S.V., mama inculpaților și au efectuat percheziție domiciliată

și fotografii judiciar operative, identificând cele două căruțe în care se

aflau pepeni sparți a căror proveniență licită nu a putut fi justificată.

Partea vătămată a descris fizionomia

inculpaților și împrejurările în care a fost agresată declarații confirmate în

totalitate de către fiul acesteia, martorul A.S. care s-a întâlnit cu căruțele

inculpaților după ce aceștia au fugit de la locul infracțiunii procedându-se la

recunoașterea în grup a acestora, în prezența martorilor asistenți, la data de

22 august 2003 și respectiv 9 iunie 2004.

În consecință, au fost înlăturate ca

nesincere și în contradicție cu celelalte mijloace de probă administrate în

cauză declarațiile inculpaților care au negat învinuirea adusă acestora

susținând că se aflau la strâns fier vechi în câmp, iar partea vătămată a fost

lovită de căruță în timp ce încercau să scape de amenințările acesteia pe

motivul neîntemeiat că i-ar fi sustras produse agricole în zilele anterioare

din culturile aflate în apropiere.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului major S.R., prima instanță a avut în vedere cu

semnificație de circumstanțe atenuante prevăzută în art. 74 alin. (2) C. pen., cu

consecința coborârii pedepsei potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., sub

minimul legal special de 7 ani închisoare până la 3 ani și 6 luni închisoare,

lipsa de antecedente penale, vârsta de numai 18 ani și recunoașterea parțială a

faptei la cercetarea judecătorească prin confirmarea prezenței la locul

infracțiunii, alături de ceilalți făptuitori, și a incidentului avut cu partea

vătămată. Starea de minoritate și celelalte împrejurări specifice

sus-menționate, cu aceleași efecte atenuante, au fost avute în vedere potrivit art.

72 și urm. C. pen. și pentru inculpatul minor M.N.

Pe latură civilă rezolvările

juridice adoptate privind obligarea inculpaților la daune materiale și morale

au avut ca temei legal dispozițiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen. și art. 998,

999 și următoarele C. civ.

Apelurile declarate de inculpații

major S.R., pentru achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

ori reducerea pedepsei, și coinculpatul minor M.N., numai pentru greșita

individualizare a pedepsei în raport cu dispozițiile art. 72 și urm. C. pen.,

au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr. 40/ MP din 25 noiembrie

2005 a Curții de Apel Constanța, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Au fost obligați aceștia la câte 150 lei RON, din care 100 lei RON a

reprezentat onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției,

cheltuieli judiciare statului.

Împotriva ambelor hotărâri s-a

declarat în termen recurs de către inculpatul S.R. pentru reducerea pedepsei și

aplicarea unei modalități de executare neprivative de libertate, corespunzător

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen.

Recursul este nefondat.

Este stabilit în cauză cu mijloacele

de probă administrate în cursul procesului penal, inclusiv recunoașterea

parțială la cercetarea judecătorească, că inculpatul major S.R., alături de

coinculpatul minor M.M. și ceilalți făptuitori pentru care s-a disjuns urmărirea

penală, fiind surprinși de partea vătămată P.Z. în vârstă de 65 ani la data de

29 iulie 2003, după ce au sustras produse agricole din culturile proprietatea

acesteia (pepeni, porumb) i-au aplicat lovituri repetate cu pumnii și

picioarele și un cuțit, cauzându-i vătămări ale integrității corporale ce au

necesitat pentru vindecare 85-90 zile de îngrijiri medicale, situație de fapt

ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii calificate de tâlhărie

prevăzute în art. 211 alin. (1) și (2

1

) lit. a), b) și e) C. pen.,

reținută ca atare și de instanțele anterioare.

Pedeapsa aplicată inculpatului

pentru infracțiunea gravă comisă în împrejurările arătate a fost coborâtă sub

minimul legal special de 7 ani închisoare, până la 3 ani și 6 luni închisoare,

prin aplicarea de circumstanțe atenuante prevăzute în art. 74 alin. (2) C. pen.

(vârsta de numai 18 ani, lipsa de antecedente penale și recunoașterea parțială

a faptei), aflându-se în concordanță deplină cu criteriile de individualizare

din art. 72 C. pen. Ca atare reducerea sa mai accentuată în limitele legale

arătate este nejustificată.

Aplicarea unei modalități de

executare neprivative de libertate potrivit art. 81, 86

1

ori 86

7

C. pen., este inadmisibilă în speță întrucât pentru infracțiunea intenționată

comisă de inculpat legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.

Examinând cauza din oficiu în

limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se constată că nu au fost adoptate rezolvări juridice în defavoarea

inculpatului astfel încât recursul acestuia se va respinge ca nefondat potrivit

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat inculpatul recurent la suma de 220 lei RON, din care 100

lei RON a reprezentat onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondul

Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.R. împotriva deciziei penale nr. 40/MP din 25 noiembrie

2005 a Curții de Apel Constanța, secția pentru cauze cu minori și familie,

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

aprilie 2006.