ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2852/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 510 din 24 octombrie 2002, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatului S.E. la: - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen.; - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod. S-au contopit pedepsele în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

În sfârșit s-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 29 martie 2001, la zi. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de instanța de fond că în seara zilei de 10 februarie 2002, în jurul orelor 23,30, inculpatul s-a deplasat în Cluj Napoca, pe str. Tarnița, pentru a sustrage bunuri dintr-un autoturism. În baza acestei rezoluții infracționale inculpatul a forțat însă autoturismul, aparținând părții vătămate Z.V., cu un patent, sustrăgând roata de rezervă și două triunghiuri reflectorizante, pe care le-a așezat în mașină. În timp ce căuta alte bunuri, acesta a fost surprins de martorii P.C. și D.Z., care l-au imobilizat până la venirea organelor de poliție.

Polițiștii au găsit asupra sa un lacăt, un lanț de 35-40 cm și un patent, susținând că bunurile îi aparțin și că este proprietarul autoturismului. Ulterior polițiștii au identificat adevăratul proprietar al autoturismului, în persoana părții vătămate sus-menționate căreia i s-au predat bunurile. În noaptea de 16 februarie 2002, în jurul orelor 21,00, același inculpat, prin forță a sustras din autoturism o trusă de scule, pe care o ținea sub braț, în timp ce căuta alte bunuri. Fiind surpins de martorul P.V., care cunoștea proprietarul autoturismului, acesta a fugit. Martorul a continuat să-l urmărească, iar inculpatul a aruncat cu trusa de scule către acesta. Sesizând traiectoria bunului aruncat, martorul a ridicat mâna evitând lovitura la cap, astfel că impactul s-a produs pe cot și antebraț.

Martorul a continuat urmărirea, l-a imobilizat pe inculpat, acesta oferindu-i în schimbul eliberării un radiocasetofon. P.V. a refuzat, a sesizat partea vătămată, care la rândul ei a sesizat organele de poliție. La sosirea acestora cheile din trusa de scule erau împrăștiate pe jos, ca urmare faptului că inculpatul aruncase în martor cu acestea. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând desființarea acesteia și în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 17 din 4 februarie 2003, Curtea de Apel Cluj, a respins, ca nefondat apelul inculpatului. Și împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, a reiterat același motiv, respectiv reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat. Curtea, analizând întreg probatoriul administrat în cauză a constatat că instanțele au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor și o justă individualizare a pedepselor, respectându-se criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. Ca atare reținând pericolul social ridicat al faptelor comise, persoana inculpatului care este recidivist cu multiple antecedente penale, între care două condamnări pentru infracțiuni de același gen, cât și faptul că pedepsele aplicate orientate spre minimele prevăzute de lege, se apreciază că motivul invocat este nefondat, nejustificându-se reducerea acestora. Cum din analiza hotărârilor și din oficiu, nu sunt motive de casare, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat recursul inculpatului, va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive și-l va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.E., împotriva deciziei penale nr. 17 din 4 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 29 martie 2002, la 13 iunie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2003.