ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2852/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 510 din 24

octombrie 2002, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatului S.E. la:

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209

alin. (1) lit. e) și g) C. pen.;

- 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și

e), cu aplicarea art. 13 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) din

același cod.

S-au contopit pedepsele în baza art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C.

pen.

În sfârșit s-a menținut starea de

arest și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 29 martie

2001, la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre

s-a reținut de instanța de fond că în seara zilei de 10 februarie 2002, în

jurul orelor 23,30, inculpatul s-a deplasat în Cluj Napoca, pe str. Tarnița,

pentru a sustrage bunuri dintr-un autoturism. În baza acestei rezoluții

infracționale inculpatul a forțat însă autoturismul, aparținând părții vătămate

Z.V., cu un patent, sustrăgând roata de rezervă și două triunghiuri

reflectorizante, pe care le-a așezat în mașină. În timp ce căuta alte bunuri,

acesta a fost surprins de martorii P.C. și D.Z., care l-au imobilizat până la

venirea organelor de poliție.

Polițiștii au găsit asupra sa un

lacăt, un lanț de 35-40 cm și un patent, susținând că bunurile îi aparțin și că

este proprietarul autoturismului.

Ulterior polițiștii au identificat

adevăratul proprietar al autoturismului, în persoana părții vătămate

sus-menționate căreia i s-au predat bunurile.

În noaptea de 16 februarie 2002, în

jurul orelor 21,00, același inculpat, prin forță a sustras din autoturism o

trusă de scule, pe care o ținea sub braț, în timp ce căuta alte bunuri. Fiind

surpins de martorul P.V., care cunoștea proprietarul autoturismului, acesta a

fugit. Martorul a continuat să-l urmărească, iar inculpatul a aruncat cu trusa

de scule către acesta.

Sesizând traiectoria bunului

aruncat, martorul a ridicat mâna evitând lovitura la cap, astfel că impactul

s-a produs pe cot și antebraț. Martorul a continuat urmărirea, l-a imobilizat

pe inculpat, acesta oferindu-i în schimbul eliberării un radiocasetofon. P.V. a

refuzat, a sesizat partea vătămată, care la rândul ei a sesizat organele de

poliție. La sosirea acestora cheile din trusa de scule erau împrăștiate pe jos,

ca urmare faptului că inculpatul aruncase în martor cu acestea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul solicitând desființarea acesteia și în rejudecarea

cauzei reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 17 din 4

februarie 2003, Curtea de Apel Cluj, a respins, ca nefondat apelul

inculpatului.

Și împotriva acestei decizii

inculpatul a declarat recurs, a reiterat același motiv, respectiv reducerea

pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Curtea, analizând întreg probatoriul

administrat în cauză a constatat că instanțele au făcut o corectă încadrare

juridică a faptelor și o justă individualizare a pedepselor, respectându-se

criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Ca atare reținând pericolul social

ridicat al faptelor comise, persoana inculpatului care este recidivist cu

multiple antecedente penale, între care două condamnări pentru infracțiuni de

același gen, cât și faptul că pedepsele aplicate orientate spre minimele

prevăzute de lege, se apreciază că motivul invocat este nefondat,

nejustificându-se reducerea acestora.

Cum din analiza hotărârilor și din

oficiu, nu sunt motive de casare, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul inculpatului,

va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive și-l va obliga la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.E., împotriva deciziei penale nr. 17 din 4 februarie

2003 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 29 martie 2002, la 13 iunie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 iunie 2003.