Decizia nr. 739/2004 — ÎCCJ, Secția penală — cale de atac împotriva sentinței nr. 46/2003 a Tribunalului Vaslui

Aspra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46 din 26 februarie 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul A.G. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să achite părții civile P.R.A., suma de 450.000 lei despăgubiri civile. Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În ziua de 8 iulie 2001, în jurul orei 15,00, A.G., aflându-se în municipiul Vaslui, se înapoia de la scăldat la barajul Delea, împreună cu T.C., T.F.M.

și T.B., toți de etnie romă. În timp ce se aflau în apropierea unei liziere de salcâmi au fost ajunși de P.R.A. și P.C. Potrivit înțelegerii, A.G. și T.F.M. au acostat pe aceștia, cerându-le o țigară. La refuzul părții vătămate P.R.A., inculpatul A.G. l-a controlat prin buzunare, însușindu-și un ceas electronic, totodată cerându-i tricoul cu care era îmbrăcat. Inculpatul a dezbrăcat partea vătămată de tricou, a lovit-o și a împins-o, P.R.A. căzând la pământ, poziție din care A.G. l-a descălțat de adidași, pe care i-a însușit. În același timp, T.F.M., prin violență, a deposedat-o de bunuri pe partea vătămată P.C. Prin decizia penală nr. 247 din 26 iunie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.G.

Împotriva acestei decizii inculpatul A.G. a declarat recurs, atât personal cât și prin apărător, solicitând reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen. Recursul este nefondat. Din probele administrate rezultă că instanțele au stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen. Sancțiunea stabilită inculpatului este just individualizată, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., printre care și gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, în grup, prin intimidarea și agresarea părților vătămate. Instanțele au avut în vedere circumstanțele personale, favorabile recurentului inculpat, stabilind pedeapsa la limita minimă prevăzută de lege.

În această situație, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, corect s-a apreciat că este în măsură să atingă scopul educativ și de prevenire a săvârșirii unor alte infracțiuni, prevăzut de art. 52 C. pen. Ca atare, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, va fi respins, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 247 din 26 iunie 2003 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2004.