ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 893/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 8 februarie 2002 și înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta SC D.T. SRL a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Centrală, solicitând ca în contradictoriu cu pârâții, să se dispună anularea deciziei nr. 1442/2001 și a procesului-verbal nr. 1228/2001, prin care a fost obligată la plata sumei totale de 108.431.571 lei, ce reprezintă accize în valoare de 80.640.963 lei și majorări de întârziere aferente în valoare de 27.790.608 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin procesul-verbal nr. 1228 din 29 mai 2001, comisarii din cadrul Gărzii Financiare Centrale au constatat că în perioada februarie 2000 - aprilie 2001, la aprovizionările cu combustibil tip P. de la P.C., din care a realizat aditivi polifuncționali pentru carburanți auto, a dedus acciza aferentă materiilor prime utilizate în valoare de 80.640.963 lei, că nu avea acest drept de deducere, că în acest fel nu a constituit, evidențiat și virat accizele pentru aditivul „benzactiv”, stabilind, deci, o obligație la buget de 80.640.963 lei și majorări de întârziere aferente de 27.790.608 lei. Reclamanta a susținut că eronat s-a făcut această constatare, deoarece suma a fost achitată în momentul achiziționării materiei prime, că O.G.

nr. 27/2000 și H.G. nr. 212/2000 permit deducerea accizei aferente materiilor prime folosite în realizarea producției de aditivi. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1132 din 26 noiembrie 2002, a respins acțiunea reclamantei, reținând că deducerea accizelor aferente materiilor prime utilizate este contrară dispozițiilor art. 15, 16 și 17 din O.G. nr. 27/2000, că reclamanta fiind procesator de produse petroliere, nu îi sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 212/2000. Expertiza și concluziile expertizei au fost înlăturate, instanța precizând că expertul a dat o interpretare proprie actelor normative, depășind astfel atribuțiile, că nu se poate reține ca argument legal, reglementarea adusă prin O.U.G nr. 158/2001, care este ulterioară controlului în care este reglementată de principiul deductibilității accizelor la toate produsele petroliere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC D.T. SRL București, criticând hotărâre,a ca nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, instanța reținând situații de fapt greșite. A invocat ca motiv de casare, prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Recursul se constată a fi fondat, pentru considerentele ce se vor expune. Din dosar rezultă că reclamanta a plătit accize în valoare de 80.640.863 lei, la achiziționarea materiei prime de la S.N.P. C. SA, și nu că a dedus aceste accize în valoare de 80.640.963 lei. Suma de 80.640.963 lei, reprezentând acciza aferentă materiei prime achiziționată, combustibil tip P., utilizat în obținerea unui produs final accizat, cât și a altui produs final nesupus accizei, a fost inclusă în prețul de achiziție a carburantului și în consecință, plătită furnizorului de materii prime, furnizor care avea obligația calculării și achitării bugetului de stat, a sumei corespunzătoare.

Chiar și în interpretarea organului de control privind calculul accizelor la produsul final, suma datorată era de 58.408.186,75 lei, aceasta, dacă nu era inclusă în prețul de achiziție. De altfel, pentru a remedia interpretările și aplicarea eronată a actelor normative privind regimul accizelor, prin noul act normativ, O.U.G. nr. 158/2001, este prevăzută posibilitatea de deducere din valoarea accizelor aferente produselor finale facturate, a valorii accizelor efectiv plătite în vamă, sau la achiziționarea produselor, nefiind admisă deducerea unor accize aferente materiilor prime în cuantum mai mare decât al accizelor aferente produselor finale livrate. Prin același act normativ, O.U.G. nr. 158/2001, în art. 36, s-a prevăzut că pentru un produs, acciza se plătește o singură dată.

A refuza o asemenea interpretare, pe motivul că actele normative existente la data controlului nu au avut în vederea posibilitatea ca produsul combustibil tip P.” să fie utilizat ca materie primă, conduce la ideea că producătorul mărfii finale să fie supus la o dublă plată a accizelor, datorată lipsei de reglementare, reglementare care a fost adoptată condițiilor normale și reale, prin O.U.G. nr. 158/2001. În raport cu aceste considerente, se reține că în mod greșit a fost înlăturate concluziile expertizei, și că în raport cu actele dosarului din care rezultă că reclamanta a plătit acciza în valoare de 80.640.963 lei, la achiziționarea materiei prime furnizorului, reclamanta nu mai poate fi obligată la această sumă, ea nefiind dedusă la cumpărarea produsului, cum greșit s-a reținut în actul de control.

Pe cale de consecință, nici majorări de întârziere nu se pot aplica la o sumă nedatorată. Față de aceste constatări, urmează a fi admis recursul, casată sentința și în fond admisă, acțiunea, așa cum a fost formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC D.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1132 din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea reclamantei SC D.T. SRL București, în sensul că dispune anularea deciziei nr. 1442 din 25 septembrie 2001 și procesul verbal nr. 1228 din 29 mai 2001. Exonerează reclamanta de plata sumei de 108.431.571 lei. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.