ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.11.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8104/2004

HOTĂRÂRE
09.11.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8104/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 24 februarie 2002, reclamanta SC R.O. SA Brașov a chemat în judecată

Ministerul Finanțelor Publice, Garda Financiară Centrală și Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Brașov, solicitând anularea deciziei nr. 490 din

23 septembrie 2002 și a procesului-verbal nr. 1427 din 23 iulie 2002, precum și

exonerarea societății de la plata sumei de 42.741.252.669 lei, reprezentând

accize, majorări de întârziere și penalități de întârziere.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că organele financiare au aplicat în mod greșit prevederea

Normelor metodologice nr. 21137/2001, privind constituirea și utilizarea Fondului

special al drumurilor publice, considerând nejustificat că societatea ar avea

calitatea de producător de produse petroliere, incumbându-i obligația de plată

a accizelor.

În speță, a susținut

reclamanta, nu sunt aplicabile dispozițiile sus-menționatelor norme, ci

prevederile O.G. nr. 27/2000, cu modificările ulterioare.

Astfel, pentru activitatea desfășurată

în perioada 19 septembrie - 31 decembrie 2001, de achiziționare de benzină fără

plumb cu cifra octanică 92, care au fost aditivate și comercializate, ca

benzină premium, cu sau fără plumb, societatea nu a dobândit calitatea de

producător de carburanți auto și deci, nici cea de plătitor de accize.

Prin sentința nr. 105 din 20

decembrie 2002, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, întrucât reclamanta a obținut în instalațiile

proprii, prin procesare, benzine cu cifră octanică superioare, sunt aplicabile

prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 27/2000, modificate prin O.U.G.

nr. 134/2000, potrivit cărora agenții economici, producători, procesatori sau

importatori de produse petroliere, care dețin în proprietate utilajele necesare

pentru obținerea acestora, sunt plătitori de accize.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamanta SC R.O. SA Brașov, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat

că, întrucât instanța a constatat inaplicabilitatea Normelor metodologice nr. 21137/2001,

ce au constituit temeiul legal al actelor administrative contestate, trebuia să

procedeze la anularea acestora, și nu la menținerea obligației de plată a

accizelor, prin modificarea temeiului juridic.

În subsidiar, reclamanta a

învederat că a desfășurat o activitate de condiționare a produselor petroliere,

și nu una de producție sau de procesare, aditivarea benzinelor neafectând

natura produsului.

De asemenea, societatea nu a

avut și nu are în proprietate, utilaje și instalații, necesare pentru obținerea

produselor petroliere, ci numai pentru condiționarea acestora, astfel încât,

neavând calitatea de producător, nu avea obligația de a colecta și de a vărsa

accize către stat.

În timpul judecării

recursului, reclamanta a depus la dosar, expertiza tehnică și expertiza

financiar-contabilă efectuate în dosarul penal instrumentat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a avut ca obiect, cercetarea

săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, de către președintele consiliului

de administrație al societății, actul de sesizare constituindu-l procesul-verbal

de control din 23 iulie 2002, precum și rezoluția Procurorului, din 6 iulie

2004, de scoatere de sub urmărire penală.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași

instanță, în vederea completării probelor.

Din actele administrative

atacate rezultă că în perioada septembrie - decembrie 2001, reclamanta a

prelucrat prin aditivare, folosind utilajele și instalațiile pe care le deține

în proprietate la Zărnești, semifabricate petroliere, obținând carburanți auto

cu cifră octanică superioară, pe care i-a comercializat. Organele financiare au

stabilit că societatea a plătit la achiziționarea materiei prime de la

rafinării, acciza aferentă semifabricatelor și aditivelor, fără a evidenția,

calcula și achita acciza corespunzătoare produselor finite obținute și

valorificate.

Procesul-verbal de control a

reprezentat și actul de sesizare a organelor de urmărire penală, sub aspectul

săvârșirii de către președintele Consiliului de administrație al societății, a

infracțiunilor prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991 și art. 10 și 12 din

Legea nr. 87/1994. Procesul penal s-a finalizat prin scoatere de sub urmărire

penală, conform rezoluției din 6 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție .

La dosar s-a depus ca act

nou în recurs, adresa nr. 225901 din 3 iunie 2003, emisă de Direcția de

Elaborare și Implementare Politici Industriale din cadrul Ministerului

Industriei și Resurselor, în care se reține că operațiunea de procesare a

produselor petroliere se efectuează numai în rafinării sau unități specializate

asimilate acestora și conduc la schimbarea proprietăților fizico-chimice ale

produselor prelucrate.

În același înscris se

menționează că operațiunile de etilare și aditivare nu sunt operațiuni de

procesare, în sensul O.U.G. nr. 3/2003.

De asemenea, s-au depus la

dosar, expertiza tehnică și cea financiar-contabilă, efectuate în procesul

penal, care au concluzionat în sensul că societatea nu deține utilaje și

instalații necesare pentru obținerea produselor petroliere, nu a dobândit

calitatea de producător sau procesator de produse petroliere, iar activitatea

de condiționare, în vederea obținerii de produse cu cifre octanice superioare,

nu constituie o activitate de producție, care să determine încadrarea

reclamantei, în categoria plătitorilor de accize, potrivit Normelor metodologice

nr. 21137/2001.

Întrucât aceste rapoarte de

expertiză constituie dovezi extrajudiciare, Curtea apreciază că este necesară

pentru lămurirea acestor împrejurări de fapt, dacă societatea a dobândit

calitatea de producător de produse petroliere și deci și calitatea de plătitor

de accize, administrarea în fața instanței de contencios administrativ, cu

citarea tuturor părților, a probelor cu expertiză tehnică și contabilă.

În raport   cu cele expuse

mai sus, Curtea va casa sentința și va trimite cauza, spre rejudecare, la

aceeași instanță.

Admite recursul declarat de SC

R.O. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 105/F din 20 decembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-06-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3344/2007
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 197/F/CA din 16 octombrie 2006 admis acțiunea formulată de re
ÎCCJ 2004-03-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 893/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 8 februarie 2002 și înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta SC D.T. SRL a chem
ÎCCJ 2003-02-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 740/2003
ul pe profit pentru contribuabilii mari, de 17.629.753.000 lei. În opinia sa, pierderea contabilă de recuperat nu era influențată de creșterea obligațiilor din bilanțul fiscal, ci era o pierdere efectivă din balanța de verificare. Ținând se
ÎCCJ 2003-10-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3599/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 66/F/CA, pronunțată la data de 9 iulie 2002 în dosarul nr. 284/F/CA/2002, Curtea de Apel Brașov, secț
ÎCCJ 2004-03-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1106/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 octombrie 2002, reclamanta SC C. SA Onești a solicitat anularea deciziei nr. 488 din 20 septembrie 2002, a Direcț
Sursă