ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8104/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24 februarie 2002, reclamanta SC R.O. SA Brașov a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Garda Financiară Centrală și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brașov, solicitând anularea deciziei nr. 490 din 23 septembrie 2002 și a procesului-verbal nr. 1427 din 23 iulie 2002, precum și exonerarea societății de la plata sumei de 42.741.252.669 lei, reprezentând accize, majorări de întârziere și penalități de întârziere. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că organele financiare au aplicat în mod greșit prevederea Normelor metodologice nr. 21137/2001, privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice, considerând nejustificat că societatea ar avea calitatea de producător de produse petroliere, incumbându-i obligația de plată a accizelor.

În speță, a susținut reclamanta, nu sunt aplicabile dispozițiile sus-menționatelor norme, ci prevederile O.G. nr. 27/2000, cu modificările ulterioare. Astfel, pentru activitatea desfășurată în perioada 19 septembrie - 31 decembrie 2001, de achiziționare de benzină fără plumb cu cifra octanică 92, care au fost aditivate și comercializate, ca benzină premium, cu sau fără plumb, societatea nu a dobândit calitatea de producător de carburanți auto și deci, nici cea de plătitor de accize. Prin sentința nr. 105 din 20 decembrie 2002, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, întrucât reclamanta a obținut în instalațiile proprii, prin procesare, benzine cu cifră octanică superioare, sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din O.G.

nr. 27/2000, modificate prin O.U.G. nr. 134/2000, potrivit cărora agenții economici, producători, procesatori sau importatori de produse petroliere, care dețin în proprietate utilajele necesare pentru obținerea acestora, sunt plătitori de accize. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta SC R.O. SA Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a arătat că, întrucât instanța a constatat inaplicabilitatea Normelor metodologice nr. 21137/2001, ce au constituit temeiul legal al actelor administrative contestate, trebuia să procedeze la anularea acestora, și nu la menținerea obligației de plată a accizelor, prin modificarea temeiului juridic. În subsidiar, reclamanta a învederat că a desfășurat o activitate de condiționare a produselor petroliere, și nu una de producție sau de procesare, aditivarea benzinelor neafectând natura produsului.

De asemenea, societatea nu a avut și nu are în proprietate, utilaje și instalații, necesare pentru obținerea produselor petroliere, ci numai pentru condiționarea acestora, astfel încât, neavând calitatea de producător, nu avea obligația de a colecta și de a vărsa accize către stat. În timpul judecării recursului, reclamanta a depus la dosar, expertiza tehnică și expertiza financiar-contabilă efectuate în dosarul penal instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a avut ca obiect, cercetarea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, de către președintele consiliului de administrație al societății, actul de sesizare constituindu-l procesul-verbal de control din 23 iulie 2002, precum și rezoluția Procurorului, din 6 iulie 2004, de scoatere de sub urmărire penală.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmează a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, în vederea completării probelor. Din actele administrative atacate rezultă că în perioada septembrie - decembrie 2001, reclamanta a prelucrat prin aditivare, folosind utilajele și instalațiile pe care le deține în proprietate la Zărnești, semifabricate petroliere, obținând carburanți auto cu cifră octanică superioară, pe care i-a comercializat. Organele financiare au stabilit că societatea a plătit la achiziționarea materiei prime de la rafinării, acciza aferentă semifabricatelor și aditivelor, fără a evidenția, calcula și achita acciza corespunzătoare produselor finite obținute și valorificate.

Procesul-verbal de control a reprezentat și actul de sesizare a organelor de urmărire penală, sub aspectul săvârșirii de către președintele Consiliului de administrație al societății, a infracțiunilor prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991 și art. 10 și 12 din Legea nr. 87/1994. Procesul penal s-a finalizat prin scoatere de sub urmărire penală, conform rezoluției din 6 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție . La dosar s-a depus ca act nou în recurs, adresa nr. 225901 din 3 iunie 2003, emisă de Direcția de Elaborare și Implementare Politici Industriale din cadrul Ministerului Industriei și Resurselor, în care se reține că operațiunea de procesare a produselor petroliere se efectuează numai în rafinării sau unități specializate asimilate acestora și conduc la schimbarea proprietăților fizico-chimice ale produselor prelucrate.

În același înscris se menționează că operațiunile de etilare și aditivare nu sunt operațiuni de procesare, în sensul O.U.G. nr. 3/2003. De asemenea, s-au depus la dosar, expertiza tehnică și cea financiar-contabilă, efectuate în procesul penal, care au concluzionat în sensul că societatea nu deține utilaje și instalații necesare pentru obținerea produselor petroliere, nu a dobândit calitatea de producător sau procesator de produse petroliere, iar activitatea de condiționare, în vederea obținerii de produse cu cifre octanice superioare, nu constituie o activitate de producție, care să determine încadrarea reclamantei, în categoria plătitorilor de accize, potrivit Normelor metodologice nr. 21137/2001.

Întrucât aceste rapoarte de expertiză constituie dovezi extrajudiciare, Curtea apreciază că este necesară pentru lămurirea acestor împrejurări de fapt, dacă societatea a dobândit calitatea de producător de produse petroliere și deci și calitatea de plătitor de accize, administrarea în fața instanței de contencios administrativ, cu citarea tuturor părților, a probelor cu expertiză tehnică și contabilă. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va casa sentința și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC R.O. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 105/F din 20 decembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.