ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8104/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8104/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
data de 24 februarie 2002, reclamanta SC R.O. SA Brașov a chemat în judecată
Ministerul Finanțelor Publice, Garda Financiară Centrală și Direcția Generală a
Finanțelor Publice a județului Brașov, solicitând anularea deciziei nr. 490 din
23 septembrie 2002 și a procesului-verbal nr. 1427 din 23 iulie 2002, precum și
exonerarea societății de la plata sumei de 42.741.252.669 lei, reprezentând
accize, majorări de întârziere și penalități de întârziere.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că organele financiare au aplicat în mod greșit prevederea
Normelor metodologice nr. 21137/2001, privind constituirea și utilizarea Fondului
special al drumurilor publice, considerând nejustificat că societatea ar avea
calitatea de producător de produse petroliere, incumbându-i obligația de plată
a accizelor.
În speță, a susținut
reclamanta, nu sunt aplicabile dispozițiile sus-menționatelor norme, ci
prevederile O.G. nr. 27/2000, cu modificările ulterioare.
Astfel, pentru activitatea desfășurată
în perioada 19 septembrie - 31 decembrie 2001, de achiziționare de benzină fără
plumb cu cifra octanică 92, care au fost aditivate și comercializate, ca
benzină premium, cu sau fără plumb, societatea nu a dobândit calitatea de
producător de carburanți auto și deci, nici cea de plătitor de accize.
Prin sentința nr. 105 din 20
decembrie 2002, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că, întrucât reclamanta a obținut în instalațiile
proprii, prin procesare, benzine cu cifră octanică superioare, sunt aplicabile
prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 27/2000, modificate prin O.U.G.
nr. 134/2000, potrivit cărora agenții economici, producători, procesatori sau
importatori de produse petroliere, care dețin în proprietate utilajele necesare
pentru obținerea acestora, sunt plătitori de accize.
Împotriva sentinței a
declarat recurs, reclamanta SC R.O. SA Brașov, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat
că, întrucât instanța a constatat inaplicabilitatea Normelor metodologice nr. 21137/2001,
ce au constituit temeiul legal al actelor administrative contestate, trebuia să
procedeze la anularea acestora, și nu la menținerea obligației de plată a
accizelor, prin modificarea temeiului juridic.
În subsidiar, reclamanta a
învederat că a desfășurat o activitate de condiționare a produselor petroliere,
și nu una de producție sau de procesare, aditivarea benzinelor neafectând
natura produsului.
De asemenea, societatea nu a
avut și nu are în proprietate, utilaje și instalații, necesare pentru obținerea
produselor petroliere, ci numai pentru condiționarea acestora, astfel încât,
neavând calitatea de producător, nu avea obligația de a colecta și de a vărsa
accize către stat.
În timpul judecării
recursului, reclamanta a depus la dosar, expertiza tehnică și expertiza
financiar-contabilă efectuate în dosarul penal instrumentat de Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a avut ca obiect, cercetarea
săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, de către președintele consiliului
de administrație al societății, actul de sesizare constituindu-l procesul-verbal
de control din 23 iulie 2002, precum și rezoluția Procurorului, din 6 iulie
2004, de scoatere de sub urmărire penală.
Examinând cauza în raport cu
motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmează a fi admis și a se
dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași
instanță, în vederea completării probelor.
Din actele administrative
atacate rezultă că în perioada septembrie - decembrie 2001, reclamanta a
prelucrat prin aditivare, folosind utilajele și instalațiile pe care le deține
în proprietate la Zărnești, semifabricate petroliere, obținând carburanți auto
cu cifră octanică superioară, pe care i-a comercializat. Organele financiare au
stabilit că societatea a plătit la achiziționarea materiei prime de la
rafinării, acciza aferentă semifabricatelor și aditivelor, fără a evidenția,
calcula și achita acciza corespunzătoare produselor finite obținute și
valorificate.
Procesul-verbal de control a
reprezentat și actul de sesizare a organelor de urmărire penală, sub aspectul
săvârșirii de către președintele Consiliului de administrație al societății, a
infracțiunilor prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991 și art. 10 și 12 din
Legea nr. 87/1994. Procesul penal s-a finalizat prin scoatere de sub urmărire
penală, conform rezoluției din 6 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție .
La dosar s-a depus ca act
nou în recurs, adresa nr. 225901 din 3 iunie 2003, emisă de Direcția de
Elaborare și Implementare Politici Industriale din cadrul Ministerului
Industriei și Resurselor, în care se reține că operațiunea de procesare a
produselor petroliere se efectuează numai în rafinării sau unități specializate
asimilate acestora și conduc la schimbarea proprietăților fizico-chimice ale
produselor prelucrate.
În același înscris se
menționează că operațiunile de etilare și aditivare nu sunt operațiuni de
procesare, în sensul O.U.G. nr. 3/2003.
De asemenea, s-au depus la
dosar, expertiza tehnică și cea financiar-contabilă, efectuate în procesul
penal, care au concluzionat în sensul că societatea nu deține utilaje și
instalații necesare pentru obținerea produselor petroliere, nu a dobândit
calitatea de producător sau procesator de produse petroliere, iar activitatea
de condiționare, în vederea obținerii de produse cu cifre octanice superioare,
nu constituie o activitate de producție, care să determine încadrarea
reclamantei, în categoria plătitorilor de accize, potrivit Normelor metodologice
nr. 21137/2001.
Întrucât aceste rapoarte de
expertiză constituie dovezi extrajudiciare, Curtea apreciază că este necesară
pentru lămurirea acestor împrejurări de fapt, dacă societatea a dobândit
calitatea de producător de produse petroliere și deci și calitatea de plătitor
de accize, administrarea în fața instanței de contencios administrativ, cu
citarea tuturor părților, a probelor cu expertiză tehnică și contabilă.
În raport cu cele expuse
mai sus, Curtea va casa sentința și va trimite cauza, spre rejudecare, la
aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC
R.O. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 105/F din 20 decembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și
trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 noiembrie 2004.