ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7653/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 25 august 2003, reclamantul F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, anularea hotărârii nr. 4172 din 22

aprilie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 ianuarie 1950 –

20 februarie 1950.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că prin hotărârea atacată, pârâta i-a calculat drepturile prevăzute de

art. 1 din Legea nr. 309/2002, modificată, pentru perioada 14 ianuarie 1950 - 20

februarie 1950, mai puțin cu 14 zile față de perioada prevăzută de Legea nr. 309/2002,

care acordă aceste drepturi, începând cu data de 1 ianuarie 1950.

Tribunalul Caraș-Severin, prin

sentința civilă nr. 2662 din 1 octombrie 2003, a declinat competența materială

de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, în considerarea

dispozițiilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002.

Judecând în fond pricina în primă

instanță, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 477/CA din 9 decembrie 2003, a admis acțiunea,

a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să-i elibereze reclamantului,

o nouă hotărâre, prin care să-i stabilească drepturile prevăzute de art. 1 din

Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 ianuarie 1950 - 20 februarie 1950.

Argumentându-și soluția, instanța a

reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002,

rezultă că legiuitorul a stabilit acordarea drepturilor pentru perioada 1950 - 1961,

ceea ce înseamnă, calendaristic, 1 ianuarie 1950 - 31 decembrie 1960.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin,

susținând, în esență, că hotărârea primei instanțe a nesocotit prevederile art.

1 din H.G. nr. 1114/2002, care prevăd acordarea drepturilor compensatorii

pentru efectuarea stagiului militar, în condițiile respective, pentru perioada

14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961.

Recursul este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 din H.G. nr. 1114/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru

aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, beneficiază de prevederile Legii nr.

309/2002, persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

perioada 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961.

Întrucât HG nr. 1114/2002 a fost

emisă în aplicarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 309/2002, fiind dată,

potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (2) din Constituția României, pentru

organizarea executării legii menționate, instanța fondului nu putea ignora

prevederile sale imperative.

Astfel, perioada pentru care se acordă

drepturile dispuse de lege, a fost expres și limitativ indicată în hotărârea de

guvern, în vigoare, și, dat fiind că legea nu prevede în mod concret alt

interval, instanța avea obligația respectării acestei dispoziții, neputând face

o altă interpretare, calendaristică.

Având în vedere că perioada în cauză

a fost stabilită între 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961, rezultă că

hotărârea nr. 4172/2003, emisă de recurenta-pârâtă, prin care s-au acordat

intimatului-reclamant, drepturile solicitate, pentru intervalul 14 ianuarie

1950 – 20 februarie 1950, este corectă și legală, prima instanță anulând-o în

mod eronat.

Prin urmare, în considerarea celor

expuse și a prevederilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Curtea va

admite recursul, va modifica sentința atacată și în fond, va respinge acțiunea

formulată de reclamantul F.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, împotriva sentinței civile nr. 477/CA

din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în

fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul F.I.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2004.