ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4325/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea precizată,

reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Caraș-Severin, anularea deciziei de revizuire nr. 43 din 26 aprilie 2004,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1

și 2 din Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1 august 2002, în cuantumul

prevăzut de lege.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin decizia contestată, pârâta i-a stabilit drepturile

prevăzute de art. 1 și 2 din Legea nr. 309/2002, numai cu începere de la data

de 1 aprilie 2004, și nu de la data de întâi a lunii următoare celei în care

s-a depus cererea.

A mai susținut reclamantul

că, potrivit sentinței civile nr. 124 din 2 martie 2004, a Curții de Apel

Timișoara, trebuia să primească o indemnizație de 7.082.082 lei, pentru

perioada 30 decembrie 1953 - 19 decembrie 1955, cât a efectuat stagiul militar.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 108 din 28

martie 2005, a admis acțiunea precizată, a anulat decizia contestată în partea

privind data de la care se acordă drepturile prevăzute de art. 1 și 2 din Legea

nr. 309/2002 și a obligat pârâta, să emită o nouă decizie, prin care să se

acorde aceste drepturi, reclamantului, începând cu data de 1 august 2002, în

cuantumul legal, potrivit H.G. nr. 1114/2002.

Prin încheierea dată în

camera de consiliu, la 10 mai 2005, s-a dispus îndreptarea erorii materiale

strecurate în sentință, în sensul că drepturile reclamantului se acordă

începând cu data de 1 septembrie 2002, dată stabilită conform art. 5 din Legea nr.

309/2002, raportat la art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 1114/2002.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că decizia de revizuire nu putea lua în considerare

ca moment pentru curgerea drepturilor, decât cererea inițială, și nu data

depunerii sentinței nr. 124/2004 și a altor acte.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, susținând că

instanța de fond a pronunțat sentința atacată, cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii.

Astfel, potrivit art. 6 alin.

(2) din Legea nr. 309/2002, stabilirea drepturilor prevăzute de prezenta lege

se face la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din

adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau U.M. 02405 Pitești.

Reclamantul a depus dovada

că a satisfăcut stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, la data de 24 martie 2004, astfel că data de la care i-au fost acordate

drepturile, a fost corect stabilită.

A mai susținut recurenta, că

instanța a greșit, acordând reclamantului, drepturile prevăzute de lege, de la

data depunerii cererii și față de împrejurarea că cererea a fost depusă

anterior intrării în vigoare a legii.

Recursul nu este întemeiat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 309/2002, persoanele prevăzute la art. 4

beneficiază de prevederile prezentei legi cu începere de la data de întâi a lunii

următoarele depunerii cererii.

În speță, reclamantul a

formulat cerere pentru a i se stabili drepturile prevăzute de art. 1 și 2 din

Legea nr. 309/2002 și prin hotărârea nr. 43 din 6 noiembrie 2002, pârâta a

respins-o.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia nr. 124 din 2 martie 2004, a admis acțiunea reclamantului și a

anulat hotărârea nr. 43/2002.

Ca urmare, pârâta a emis

decizia de revizuire nr. 43 din 26 aprilie 2004, atacată în cauză, acordându-i

reclamantului, drepturile cuvenite, cu începere de la 1 aprilie 2004, când

acesta a depus sentința menționată.

Cum reclamantul a depus

cererea inițială la 4 iulie 2002, corect instanța de fond a stabilit ca moment

al curgerii drepturilor reclamantului, data depunerii acesteia, în conformitate

cu prevederile art. 5 din Legea nr. 309/2002, raportat la art. 8 alin. (2) din H.G.

nr. 1114/2002.

Cu privire la dată, se mai

cere precizat că instanța a reținut că în sentință s-a strecurat o eroare materială

pe care a îndreptat-o prin încheierea din 10 mai 2005, în sensul mai sus

arătat.

Față de cele ce preced,

sentința atacată este legală și temeinică, iar recursul se privește ca

nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 108

din 28 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 septembrie 2005.