ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7174/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 septembrie 2003, reclamantul P.L. a solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu, anularea hotărârii nr. 1339 din 29 mai 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească în favoarea sa, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă cât a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că prin actul administrativ atacat, pârâta i-a acordat, în mod eronat, drepturile, doar pentru intervalul 23 august 1953 – 13 septembrie 1954, deși a efectuat stagiul militar pe toată perioada, în condițiile prevăzute de actul normativ invocat.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 364 din 8 octombrie 2003, a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pentru intervalul 15 iunie 1952 – 5 mai 1953, solicitat în plus, reclamantul nu este îndreptățit a fi beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, deoarece, în perioada indicată, acesta a efectuat stagiul militar în unitate militară, ce nu a aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P.L., care a solicitat casarea hotărârii și în fond, admiterea acțiunii sale, în sensul obligării pârâtei, la acordarea drepturilor compensatorii pentru întreaga perioadă, cuprinsă între 15 iunie 1952 – 13 septembrie 1954. Recurentul a reiterat susținerile din cererea introductivă, menționând că prin probele administrate a dovedit că în tot intervalul specificat a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, adresa Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, invocată de pârâta-intimată, neputând modifica dispozițiile legii. Recursul este fondat.

Din copia livretului militar, depus de reclamant în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a prestat muncă în construcții C.F.R., la Călan, începând din 15 iunie 1952, în Detașamentul de muncă București, de la 5 mai 1953, și în Detașamentul de muncă Brăila, din 23 august 1953, fiind lăsat la vatră, la 13 septembrie 1954. După lăsarea la vatră, el a fost inclus în categoria soldaților neinstruiți. În mod eronat, instanța fondului (însușindu-și poziția pârâtei), a apreciat că intervalul 15 iunie 1952 – 5 mai 1953 nu poate fi luat în considerare, pentru acordarea drepturilor dispuse de Legea nr. 309/2002. Din moment ce nu se contestă prestarea muncii în acea perioadă, în detașament organizat în acest scop, la C.F.R., nu se justifică măsura exceptării reclamantului, de la primirea drepturilor pretinse.

În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare parțială doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un tratament diferit și evident, discriminatoriu. Apreciind că prima instanță a interpretat și aplicat eronat, dispozițiile art. 1, art. 3 și ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002 privind cerințele de admisibilitate a acțiunii, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și, în fond, va admite acțiunea reclamantului. Pe cale de consecință, Curtea urmează să anuleze actul administrativ contestat și să oblige pârâta, să acorde recurentului-reclamant, printr-o nouă hotărâre, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 15 iunie 1952 – 13 septembrie 1954, începând cu data de 1 februarie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.L. împotriva sentinței civile nr. 364 din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul P.L. Anulează hotărârea nr. 1339 din 29 mai 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Sibiu și obligă pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 15 iunie 1952 – 13 septembrie 1954, începând cu data de 1 februarie 2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.